SUPORT CURS Îngrijitoare bătrâni la domiciliu

Transkripsi

1 SUPORT CURS Îngrijitoare bătrâni la domiciliu

2 2

3 APLICAREA NPM si PSI 1.NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII, PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR Prin legile tării noastre, fiecare om care munceşte este protejat, la locul său de muncă, fată de îmbolnăvirile şi accidentele care pot surveni în timpul şi din cauza activităţii. În acest scop, în oricare domeniu de activitate, fiecare om care lucrează trebuie sa cunoasca normele de protecţia muncii, specifice domeniului în care îşi va desfăşura activitatea.măsurile de protecţia muncii vizează : - modul igienic de viaţă; - dozarea efortului fizic; - purtarea corectă a hainelor de protecţia muncii; - modul de funcţionare a aparatelor cu curent electric; - măsuri de securitatea muncii privind buteliile de gaze comprimate şi lichefiate; - măsuri de securitatea muncii privind instalaţiile de gaz metan; - măsuri de prevenirea îmbolnăvirilor profesionale datorate sensibilizării fată de medicamente; - măsuri de prevenire a infecţiilor. a) Dozarea eforturilor fizice cauză a îmbolnăvirii aparatului locomotor: - ridicarea, schimbarea de poziţie a bolnavului se vor executa aplicând o tehnică corectă care să faciliteze acţiunea. b) Evitarea umezelii: - se îmbracă mănuşi de cauciuc pentru a preveni macerarea tegumentelor mâinilor care poate favoriza apariţia infecţiilor locale, eczemelor; - protejarea cu şorţuri de cauciuc pentru a preveni umezirea îmbrăcăminţii îngrijitorului în timpul unor îngrijiri, tratamente; - instalarea grătarelor de lemn şi folosirea cizmelor de cauciuc în cazul pardoselilor acoperite cu apă. c) Prevenirea accidentelor prin electrocutare şi a incendiilor provocate de curentul electric: - aparatele electrice vor fi în contact cu pământul; - aparatele electrice vor fi verificate periodic de specialişti; - după funcţionare aparatele electrice vor fi deconectate, curăţite, uscate, pentru prevenirea accidentelor în momentul în care vor fi puse din nou în funcţiune; - orice defecţiune a prizelor, întrerupătoarelor electrice va fi imediat anunţată personalului responsabil cu întreţinerea acestora. d) Prevenirea accidentelor datorate buteliilor de gaze comprimate şi lichefiate: - recipientele butelie vor fi manevrate si depozitate corespunzător pentru a nu se produce explozii. Se vor preîntâmpina căderea, lovirea, supunerea la trepidaţii sau murdărirea recipientelor; - buteliile vor fi plasate la o distanţă de cel puţin 1 metru faţă de radiatoarele de încălzire şi de cel puţin 10 metri faţă de sursele de încălzire cu foc deschis; - recipientele butelie vor fi exploatate numai cu reductoare de presiune a căror stare de funcţionare este verificată periodic; - pentru prevenirea exploziilor recipientele butelie cu oxigen nu vor fi transportate împreună cu grăsimi, uleiuri. Se interzice contactul mâinilor unse cu uleiuri, unguente, cu robinetele şi conductele de oxigen. 3

4 e) Prevenirea accidentelor (arsuri, explozii) cauzate de gazul metan: - în încăperile cu sobe sau aparate cu sursă de gaz metan se vor deschide geamurile pentru aerisire şi se vor controla robinetele care trebuie sa fie închise; - focul va fi aprins prin deşurubarea lentă a robinetelor; - defecţiunile instalaţiilor de gaz metan, scurgerile se vor anunţa de urgenţă personalului de specialitate pentru remediere. f) Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale provocate de substanţe chimice şi medicamentoase: - substanţele chimice necesare pentru întreţinerea camerelor, băilor, WC-urilor, coridoarelor se vor păstra ambalate şi etichetate în locuri destinate depozitării lor; - pentru a nu provoca sensibilizarea faţă de substanţele chimice sau medicamentoase cu care îngrijitorul vine în contact în mod frecvent, se vor întrebuinţa mănuşi, măşti. g) Măsuri de prevenire a infecţiilor: - pentru prevenirea infecţiilor ce se transmit pe cale aerogenă (aeriana), personalul va purta mască cu tifon;pentru prevenirea infecţiilor ce se transmit pe cale digestivă, personalul va evita contactul direct cu alimentele şi vasele bolnavului, iar spălatul veselei va fi urmat de dezinfectare; dezinfectia este operatie medico- sanitara, care foloseste o serie de metode fizice, chimice si antibiotice cu scopul de a indeparta sau de a distruge agentii biologici patogeni care pot contamina organismul uman sau elemente din afara organismului - pentru prevenirea infecţiilor ce se transmit prin contact direct se vor utiliza mănuşi de cauciuc pentru manipularea instrumentelor, materialului moale. 2. APLICAREA NORMELOR.ADAPTAREA LOCUINTEI LA NEVOILE PERSOANEI ASISTATE Odata cu inaintarea in varsta, mobilitatea scade si lucrurile aparent banale pot provoca accidente grave.daca pentru tine este usor sa ai acces la toate intrerupatoarele din casa, pentru o persoana in varsta poate fi extrem de dificil sa aprinda lumina.in acest fel, exista riscul accidentarii din cauza intunericului. Adapteaza-ti locuinta la nevoile celui varstnic si reda-i astfel independenta si siguranta. 1. Inlatura podelele alunecoase 2. Aplica in cat mai multe locuri manere sau bare de sustinere 3. Atentie cu medicamentele! 4. Atentie cu focul! Inlatura podelele alunecoase Unul dintre principalele pericole de accidentare o reprezinta suprafetele alunecoase din baie, bucatarie, hol sau dormitor.desi este mai confortabil sa te bucuri doar de parchet sau de gresie, pentru a inlatura pericolul de alunecare, podelele ar trebui acoperite in totalitate cu covoare. Nici bucatile mici de covor sau carpetele nu sunt prea sigure. Dimpotriva, un mers greoi combinat cu o carpeta si parchet sau gresie poate echivala cu o alunecare. Daca nu vrei sa te desprinzi de designul preferat, atunci opteaza pentru incaltamintea antiderapanta.gasesti papuci sau sosete de acest gen distribuite chiar de companii farmaceutice. Fii atent la cablurile care ar putea sa constituie un pericol de accidentare. Incearca sa le cosmetizezi cat mai mult si, in special, sa nu le lasi intinse pe jos. In acest fel, oricine s-ar putea impiedica de ele. Pentru ca in baie este mai tot timpul umezeala, foloseste covorase speciale, care sa acopere o suprafata cat mai mare.acestea se pot aseza si in cada, ca si covoras impotriva alunecarii. In ceea ce priveste apa calda, ar fi bine daca ai seta de la centrala temperatura pentru apa fierbinte. 4

5 Opteaza pentru cateva grade mai putin pentru a elimina posibilitatea accidentarii cu apa fierbinte.asigura-te ca dispui de o aerisire corespunzatoare, pentru ca aburii de la baie pot duce la stari de ameteala sau lesin. Aplica in cat mai multe locuri manere sau bare de sustinere Pentru a facilita accesul in baie, la dus sau in cada, ai putea instala manere sau bare special concepute pentru sustinere.`utilizarea acestora nu trebuie sa se limiteze doar la incaperile predispuse alunecarii. Foloseste-le de asemenea pe holuri (sunt utile mai ales pe intuneric, noaptea) sau in dormitorul batranului,pentru o mai buna sustinere atunci cand se da jos din pat. Pentru ca poate fi destul de dificil pentru o persoana in varsta sa gaseasca intrerupatorul de lumina, ar fi indicat sa iti montezi sisteme cu senzori care aprind lumina intr-o incapere atunci cand acestia recepteaza miscare.daca nu este posibil, atunci poti opta pentru lampile de veghe, care vor asigura o iluminare difuza in conditii de intuneric. Atentie cu medicamentele! In ceea ce priveste medicamentatia, ai grija ca toate flacoanele cu pastile sa fie asezate la vedere si bine etichetate, pentru a nu exista confuzii.ar fi bine daca ai lasa pe frigider sau atasat de dulapul pentru medicamente un orar pe fiecare zi in care sa fie specificata clar ora la care trebuie sa se ia anumite pastile si care sunt acestea.daca si asa consideri ca nu este suficient, ai putea lasa la vedere borcanase sau pahare care sa contina medicamentatia necesara unei anumite ore din zi. Atentie cu focul! Chiar daca dispui de alarme pentru incendiu, este mai bine sa previi accidentele care pot rezulta in urma folosirii decorespunzatoare a surselor de caldura/foc/gaz.asadar, renunta la acestea si fa rost de un aprinzator electric.aprinzatorul electric se va stinge si aprinde la o singura apasare de buton. Daca nici acest mecanism nu este folositor, atunci achizitioneaza-ti un aragaz cu plita electrica sau cu sistem de aprindere electric.scapi asa de folosirea chibriturilor. Daca ti-e frica de scaparile de gaze si crezi ca varstnicii de care ai grija nu mai sunt suficient de indemanatici pentru a nu uita gazele deschise, atunci recurge la sisteme de siguranta, la detectoare de gaz sau pur si simplu asigura un mijloc de aerisire permanent. Exista sisteme de siguranta pentru absolut orice. In functie de necesitati, poti securiza dulapurile, aragazul, frigiderul, ferestrele etc. ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICO-SANITARE A. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. PROCESUL DE IMBATRANIRE.,,BĂTRÂNEŢEA - O ETAPĂ A VIETII! Pe,parcursul,vietii,distingem,3,mari,etape,,daca,se,ia,in,considerare,o,periodizare a acesteia in cate 30 ani : - perioada rezervata educarii si studiului (pana la 30 ani) - perioada destinata productiei si implinirii profesionale (pana la 60 ani) - perioada varstei a treia, peste 60 ani, destinata,,batranetii libere. Perioada varstei a treia poate fi impartita, la randul ei, in: a),, Trecerea spre batranete intre 60(65)-75 ani. In aceasta perioada se restrang ariile profesionale, ocupationale si sociale. Sunt active antrenarea emotionala si mintala. Exista implicare in activitatea de crestere si educare a nepotilor. b) Intre 75 si 85 (90) ani este perioada Varstei medii a batranetii. Unii autori considera 5

6 ca ajutorul informal in educatia nepotilor este limitat.predomina bolile degenerative, iar mortalitatea este mare. c),,batranetea mare sau perioada de longeviv, dupa varsta de 85(90) ani Majoritatea definitiilor incadreaza ca persoane de varsta a III-a oamenii de peste 65 ani sau mai mult. Unii autori definesc ca atare persoanele trecute de 60 ani, iar altii considera perioada varstei a treia ca incepand odata cu pensionarea. Perioada de viata care incepe odata cu atingerea varstei de 65 ani, este caracterizata in primul rand printr-un declin fiziologic, psihologic, economic si social.cauzele deteriorarii pe toate aceste planuri sunt biologice, dar si sociale (culturale si economice in principal). Modificarile care se petrec in organismul varstnicului scad abilitatea individului de adaptare la mediul inconjurator si ridica grave probleme individuale si sociale. Este necesar să cunoaştem modificările care apar in procesul de îmbătrânire fie biologice, psihice sau sociale, deoarece ele impun un anumit specific în dialogul cu persoana vârstnică. Bătrâneţea nu reprezintă o etapă omogenă de viaţă, ci un ciclu care se manifestă diferenţiat de la o persoană la alta. Atitudinea faţă de persoanele în vârstă a fost de-a lungul timpului diferita incadrata între respect, veneraţie şi alteori ignorare,ironizare si chiar marginalizare. Trecerea la vârsta a treia presupune o serie de modificări în plan social, psihologic şi biologic, modificări care supun individul la un anumit stres. Pentru ca el să reuşească să se adapteze la schimbările şi pierderile experimentate în această perioadă a vieţii trebuie să accepte anumite lucruri. Modificările fiziologice (biologice) determinate de bătrâneţe nu apar la toţi indivizii la aceeaşi vârstă cronologică sau în aceleaşi proporţii.odată cu înaintarea în vârstă creşte vulnerabilitatea la îmbolnăviri, bolile fiind contactate mai uşor (datorită faptului că modificările fiziologice, normale la această vârstă, slăbesc organismul, îi scad rezistenţa şi capacitatea de adaptare), iar vindecarea presupunând un proces mai îndelungat şi mai greoi. Modificarile in plan psihologic sunt aduse de imbătrânirea psihologică, caz in care există diferenţe semnificative la o persoană la alta şi de la o funcţie la alta la aceeaşi persoană. Deasemenea depinde de particularităţile genetice,,morale sau sociale ale persoanei vârstnice.persoanele vârstnice suferă o serie de modificări şi în ceea ce priveşte rolurile lor. Înaintarea în vârstă presupune pierderea unor roluri active (de exemplu: parinte) si adoptarea unor roluri pasive de dependenta (de exemplu:bunic). Retragerea din activitatea profesională reprezintă o schimbare majoră de statut şi rol în viaţa unei persoane, iar sosirea acestui moment poate constitui un factor major de stres ce determină tulburări de adaptare. Semnificaţia retragerii din activitate şi adaptarea la noua situaţie depind de atitudinea faţă de muncă, starea de sănătate, situaţia financiară, relaţiile cu cei apropiaţi. Modificarile in plan social.problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (scăderea veniturilor, sărăcia), cele morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agravează problemele de sănătate ale vârstnicului, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de sănătate, cât şi celor de asistenţă. 2. DESCRIEREA OCUPATIEI,, INGRIJITOARE BATRANI LA DOMICILIU Programul de formare profesionala,, Ingrijitoare batrani la domiciliu asigură dobândirea de competenţe profesionale în conformitate cu standardul ocupaţional respectiv cod COR , recunoscut la nivel national, aprobat în condiţiile reglementărilor legale în vigoare. Ocupaţia se aplicã îngrijitorului la domiciliul bãtrânilor şi presupune o sferã largã de competenţe pentru desfãşurarea activitãţii de îngrijire. Îngrijitorul la domiciliu bãtrâni trebuie sã-şi dovedeascã competenţele în principal la aplicarea normelor de igienã atât pentru persoana asistatã cât şi pentru propria-i persoanã, la mobilizarea şi 6

7 transportul persoanei asistate, la alimentaţie şi administrarea alimentelor şi la supravegherea permanentã a stãrii de sãnãtate a persoanei asistate. Îngrijitorul la domiciliu a bãtrânilor necesitã cunoştinţe medii din sfera medicalã, rãbdare, calm şi abilitatea de combinare a programul zilnic de îngrijire obligatoriu, cu alte activitãţi de relaxare pentru a asigura starea de confort a bãtrânului asistat. Activitãţile specifice se desfãşoarã în permanentã colaborare cu persoana asistatã /familia/echipa medicalã fiind astfel necesara si o buna comunicare in desfãşurarea activitãţilor de ingrijire batrani la domiciliu. 3. OBIECTVE PRINCIPALE ALE PROGRAMULUI DE PREGATIRE La sfârşitul programului de pregătire, absolvenţii vor fi capabili să: - asigure condiţiile igienico-sanitare: să igienizeze camera, să igienizeze obiectele persoanei asistate, să efectueze igiena personală; - completeze fişa de îngrijire a persoanei asisitate şi să o prezinte persoanelor în drept; - gestioneze resursele materiale şi băneşti pentru a satisface nevoile imediate ale persoanei asistate; - evalueze şi să adapteze programul zilnic în funcţie de situaţiile apărute, pentru îngrijirea eficientă a persoanei asistate; - acorde îngrijiri igienice persoanei asistate; - acorde măsuri de prim ajutor cu rapiditate pentru a înlătura cauzele accidentului sau incidentului; - asigure confortul psihic al bătrânului asistat, conform particularităţilor individuale ale acesteia; - asigure transportul persoanei varstnice asistate conform tehnicilor de transport specifice; - respecte şi să aplice corect prescripţiile medicale; - asiste personalul medical la efectuarea curelor terapeutice; - supravegheze şi să monitorizeze starea de sănătate a persoanei asistate. 4. CE CALITATI TREBUIE SA AI PENTRU A LUCRA CA INGRIJITOR BATRANI? Inainte de a va hotara sa lucrati ca ingrijitor asigurati-va ca stiti ce presupune a lucra cu persoane rapuse de boala, invalizi, batrani, etc. Ingrijitorul batrani trebuie sa ramana calma si calculata in situatii de criza, chiar si in fata tragediei; trebuie sa empatizeze cu durerea bolnavului dar sa nu afecteze starea ei, sa nu ii atribuie un caracter personal si sa nu altereze calitatea serviciilor ei. Meseria de ingrijitor batrani presupune, de cele mai multe ori, flexibilitate, rabdare si rezistenta fizica.pot sa apara situatii neprevazute, de criza, se poate inrautati rapid starea de sanatate a persoanei pe care o ingrijeste si atunci necesita o atitudine lucida, stapana pe sine, gata sa actioneze in interesul bolnavului.este bine de stiut care sunt calitatile pe care trebuie sa le detina o persoana care doreste sa lucreze ca ingrijitor, fie ca ingrijeste persoane varstnice, fie persoane mai tinere dar care sunt in imposibilitatea de a se ingriji singure. 1. Abilitati de comunicare 2. Stabilitate emotionala 3. Empatie 4. Flexibilitate 5. Atentie la detalii 6. Abilitati de rezolvare a problemelor 7. Diverse abilităţi interpersonale 8. Forta fizica 9. Abilitatea de a actiona prompt si eficient 10. Respectul 7

8 Abilitati de comunicare In orice cariera avem nevoie de solide abilitati de comunicare, dar pentru ingrijitori batrani aceasta este cea mai importanta calitate, pentru ca ele trebuie sa fie dispuse sa relationeze cu usurinta cu persoana pentru care lucreaza si cu familia acestuia, sa detina si bune abilitati de ascultare si de urmare intocmai a instructiunilor date de catre medic sau familie. Stabilitate emotionala A avea grija de o persoana care este in imposibilitatea de a se ingriji singur este destul de stresant atunci cand trebuie sa faci fata unor situatii traumatice.capacitate de a accepta suferinta si moartea, fara a capata caracter personal, este esentiala. Empatie Ingrijitoarea trebuie sa manifeste empatie pentru durerea si suferinta bolnavilor.trebuie sa fie capabila sa simta compasiune si sa ofere confort fizic si psihic.se vor confrunta cu destul de multe momente de oboseala si de aceea trebuie sa fie apte tot timpul sa recunoasca simptomele bolii si sa actioneze eficient atunci cand se instaleaza o situatie critica. Flexibilitatea Flexibilitatea este o calitate deosebit de importanta in lucrul cu persoanele greu deplasabile, imobilizate, sau care sunt in incapacitate de a se ingriji singure. O ingrijitoare trebuie sa detina flexibilitate atat in ceea ce priveste programul de lucru (sa fie disponibila pentru ore peste program, pentru lucrul pe timpul noptii, lucrul in weekend-uri) cat si a responsabilitatilor ce ii revin (menaj, administrare de medicamente, companie, diverse comisioane etc.) Atentie la detalii Fiecare pas efectuat gresit in acest domeniu poate avea consecinte pe termen lung. O buna ingrijitoare trebuie sa acorde o mare atentie la detalii, sa fie foarte atenta sa nu sara peste pasii indicati de catre medic sau famile. Atunci cand o mica greseala, fie de administrare incorecta a medicamentatiei fie legata de alimentatie, duce la o tragedie, atentia la detalii poate face diferenta dintre viata si moarte. De acest aspect trebuie sa fie constienta fiecare persoana care doreste sa lucreze ca ingrijitoare. Abilitati de rezolvare a problemelor In cazul in care bolnavul este intr-o situatie foarte grava, intr-o faza foarte avansata a bolii, poate oricand sa apara o urgenta medicala iar ingrijitoarea trebuie sa detina capacitatea de lua decizii rapid in situatii foarte stresante si sa rezolve problemele cat mai repede cu putinta sau chiar inainte ca acestea sa apara. Ingrijitoarea trebuie sa stie sa linisteasca bolnavul, sa-i inspire incredere, sa arate ca este stapana pe situatie; avand bune competente in rezolvarea de probleme, va stii sa gestioneze momentele de irascibilitate ale bonavului, de neincredere, de jena si de ostilitate care pot sa apara datorita suferintei si a bolii. Diverse abilităţi interpersonale Gandindu-ne ca ingrijitoarea lucreza, in general, cu persoane bolnave, ele trec prin diverse situatii neprevazute si mai putin placute, si de aceea au nevoie de diverse abilitati personale care le vor ajuta sa faca fata unor astfel de situatii. Ele trebuie sa stie sa comunice atat cu persoana bolnava, cat mai bland posibil, dar si cu familia acestuia si cu medicii si asistentele curante. De cele mai multe ori trebuie sa intuiasca nevoile bolnavului si sa incerce sa ii ofere un climat cat mai calm, cald, prietenos si cu putine momente tensionate. Ele trebuie sa stie sa actioneze in cat mai multe situatii si sa relationeze cu cat mai multe tipuri de personalitati. Forta fizica 8

9 In atributiile unei ingrijitoare vor intra diverse activitati care pot necesita forta fizica: statul in picioare perioade lungi de timp, ridicarea de obiecte foarte grele sau a persoanei care necesita ingrijire (schimbatul hainelor unei persoane paralizate, imbaierea acestuia etc.) Abilitatea de a actiona prompt si eficient Ingrijitoarea de batrani trebuie sa fie pregatita sa raspunda rapid la situatii de urgenta si la alte situatii care pot sa apara. Destul de des, munca de ingrijire a sanatatii unei persoane grav bolnave presupune, de fapt, un raspuns brusc, spontan dar bine gandit la incidentele neprevazute, iar o ingrijitoare trebuie sa fie pregatita in orice moment sa actioneze prompt si eficient, sa faca fata cu calm unei crize. Ingrijitoarea trebuie sa fie capabila sa faca fata si unor situatii mai delicate, sa detina cunostinte legat de boala bolnavului pentru a putea sa identifice eventualele urgente care pot sa apara si sa actioneze cu calm in beneficiul bolnavului. Deasemenea, trebuie sa luam in calcul si situatia cea mai dureroasa si cea mai greu de suportat: moartea. Ea trebuie sa fie stapana pe sine, sa nu se lase afectata, coplesita de moment ci sa actioneze in a acorda suport moral, sa poata sa sustina familia in aceste momente delicate. Respectul Si nu in ultimul rand, respectul este o calitate esentiala in lucrul cu persoanele bolnave. O Ingrijitoarea buna trebuie sa detina respect pentru oameni si reguli. Ele trebuie sa ramana impartiale in orice moment, trebuie sa fie constiente de confidentialitate (sunt persoane care doresc ca cei din jur sa nu afle toate aspectele boli sau ale suferintei persoanei in cauza), trebuie sa arate respect pentru cultura si traditia familiei respective.mai presus de toate, ingrijitoarea trebuie sa respecte dorinta pacientului sau a familiei acestuia. Pentru varstnici, chiar si lucrurile elementare devin dificile, cum ar fi servirea mesei, imbracatul sau igiena personala. Daca iti era usor sa te ingrijesti de un copil, tine cont de faptul ca un varstnic este mai greu de manevrat (daca ai de-a face cu o persoana imobilizata la pat sau care se misca mai greu) si mai temperamental. Asadar, lista ta de atributii ar putea include: * ridicarea si mutarea persoanei * interventia in caz de urgenta * imbaierea si imbracarea * ajutarea celui varstnic la folosirea toaletei * menaj (spalarea hainelor, pregatirea mancarii si strangerea mesei) * deplasarea la doctor etc. O atitudine pozitiva, intelegatoare, responsabila, combinata cu dorinta de a ajuta si de a fi amabil te poate ajuta sa treci peste momentele dificile care pot aparea in relationarea cu cei in varsta. Acest job presupune solicitarea ta si din punct de vedere emotional, asa ca este important sa te mentii stabil si sa nu te lasi intimidat. 5. TEHNICI DE INGRIJIRE A ADULTULUI Ingrijitoare batrani trebuie sa fie in primul rand pregatita psihic pentru o astfel de meserie, sa cunoasca foarte bine ce implica un astfel de job si cum sa se poarte cu un om batran si bolnav. Pentru a fi ingrijitoare batrani este necesar sa ai abilitatea de a empatiza cu suferinta pacientului, dar si sa fii suficient de puternica pentru a nu te pierde cu firea in situatii de criza. Iata cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le cunoasca o ingrijitoare batrani. 1. Programul pacientului 2. Tabieturile batranului 3. Modalitati de socializare 4. Acordarea primului ajutor 9

10 5. Pastrarea calmului in situatii de criza Programul pacientului Este esential ca o ingrijitoare batrani sa stie care este programul batranului, la ce ora trebuie sa se trezeasca, cand trebuie sa doarma, cand trebuie sa manance si sa isi ia pastilele. Pentru o ingrijitoare batrani aceste informatii sunt esentiale, asa ca trebuie sa le cunoasca in detaliu. Tabieturile batranului Sunt anumite persoane care au anumite tabieturi, asa ca in limita posiblitatilor, o ingrijitoare batrani trebuie sa le respecte. Daca batranul bea in fiecare dimineata ceai, daca are o anumita emisiune la care se uita, daca vrea in fiecare zi sa citeasca presa etc, ingrijitoarea ar trebui sa se ocupe de aceste lucruri, astfel incat sa faca viata pacientului cat mai placuta si usoara. Modalitati de socializare Este foarte important ca o ingrijitoare batrani sa comunice si sa socializeze cu batranul. Aceasta socializare va face mult mai usor procesul de ingrijire, va stabili o legatura importanta intre cele doua,persoane,si,va,aduce,nenumarate,beneficii,pacientului.momentele de socializare aduc bucurie batranului si il fac pe acesta sa se simte bine, important. Starea psihica a batranului este foarte importanta pentru sanatatea generala a acestuia, asa ca o ingrijitoare batrani trebuie sa incerce cat mai des sa abordeze diverse subiecte de discutie cu pacientul.discutati despre subiectele preferate ale pacientului, despre familie, despre invatamant si alte subiecte care ii fac placere. Acordarea primului ajutor Notiunile minime de prim ajutor sunt esentiale pentru sanatatea pacientului.o ingrijitoare batrani trebuie sa stie cum sa reactioneze in cazul in care pacientul cade, se loveste sau se ineaca.de multe ori, aceste informatii pot face diferenta dintre viata si moarte. Pastrarea calmului in situatii de criza O ingrijitoare batrani trebuie sa fie foarte calma si sa gandeasca la rece atunci cand apar diverse situatii de criza.asadar, daca pacientului i se face rau, ingrijitoarea trebuie sa sune de urgenta la salvare si sa explice operatorului cu exactiate ce s-a intamplat,care este starea pacientului, numele si adresa la care trebuie sa vina salvarea.adaptarea casei pentru siguranta batranilor. 6. CAMIN DE BATRANI SAU INGRIJITOARE LA DOMICILIU? Batranii au ajuns la o varsta la care nu isi mai pot purta de grija si trebuie sa iei o hotarare, mai ales daca nu poti sa mergi regulat la ei si sanatatea nu le mai permite sa isi poarte de grija,singuri. Cu siguranta iti doresti sa le oferi suportul necesar pe care si ei ti l-au acordat cat de mult au putut.de asemenea, desi vor incerca sa te convinga ca sunt capabili sa isi poarta de grija singuri, realizezi ca timpul a trecut si riscurile sunt din ce in ce mai mari.o mica neglijenta ii poate costa viata pe cei de care, din pacate, nu mai avem atata timp. Suntem datori asadar sa facem cea mai buna alegere. 1. Caminul de batrani 2. Ingrijitoarea la domiciliu Caminul de batrani Caminul de batrani ofera urmatoarele servicii de ingrijire batrani: cazare, alimentatie si ajutor medical specializat. Varstnicii beneficiaza de servicii profesioniste, de un confort din ce in ce mai ridicat, insa, de cele mai multe ori se vor simti marginalizati daca optezi pentru aceasta varianta. Se stie ca odata cu trecerea prin viata, apreciem din ce in ce mai mult compania celor dragi si avem nevoie de cat mai multa atentie. Indiferent daca un camin ii permite batranului sa fie inconjurat de persoane aflate in aceeasi 10

11 situatie, foarte probabil va simti ca a fost indepartat din viata copiilor care au cautat o solutie convenabila sa scape de el.va avea senzatia ca a fost dat afara din propria casa pentru care a muncit o viata,intreaga,si,ca,reprezinta,doar,o,povara,pentru,familie. Caminul de batrani este totusi o solutie foarte viabila pentru situatiile in care batranul se afla in imposibilitatea de a-si satisface cele mai elementare nevoi (alimentatie, mers la toaleta ), pe fondul unor probleme foarte grave de sanatate sau varstei inaintate. Ingrijitoarea la domiciliu Ingrijitoarea la domiciliu poate fi o solutie indicata daca vrei ca parintii tai sa fie in siguranta chiar si in lipsa ta. Aceasta ii va putea ajuta cu diverse atributii casnice si le va putea tine companie in momentele in care nu ii poti vizita.cu ajutorul unei ingrijitoare de incredere, vei putea avea certitudinea ca nimic rau nu li se va intampla si ca, in caz de urgent vei fi anuntat(a), astfel incat sa poti lua masurile care, se impun. Ingrijitoarea ii poate ajuta pe batrani inclusiv la actiuni precum imbracarea, pregatirea mesei sau administrarea medicatiei. De asemenea, in cazul in care este posibil, ii poate insoti la plimbari usoare, cunoscut fiind faptul ca sedentarismul nu face bine nici la varste inaintate. Un alt aspect pro angajarea unei ingrijitoare il constituie si costurile care sunt mai scazute in aceasta situatie. In functie de problemele batranilor, poti alege o ingrijitoare cu experienta sau chiar o ingrijitoare cu studii de specialitate. B. NORME IGIENICO-SANITARE 1. IGIENIZAREA CAMERELOR ŞI DEPENDINŢELOR 1.1. Dezinfectare: pavimente, pereti, usi, ferestre, WC-uri DEZINFECTIA Operaţia de distrugere a agenţilor infecţioşi pentru a se împiedica răspândirea lor, sau propagarea unei infecţii prezente. Soluţii dezinfectante = clorură de var, cloramină, bromocet etc. Scop: efectuarea operaţiilor de curăţire şi de aplicare a soluţiilor pentru dezinfectarea încăperilor, a elementelor lor constructive (pavimente, gresie, faianţă, pereţi, uşi, ferestre) şi a obiectelor cu care se execută (găleţi, perii, cârpă). Dezinfectarea pavimentelor (de mozaic, gresie, marmură, etc.) se va face prin: a.) spălare cu apă şi detergent, sau soluţii speciale pentru aceste genuri de suprafeţe. Se va folosi o perie cu coadă lungă pentru curăţarea pavimentelor, se va limpezi suprafaţa curăţată cu apă şi se va şterge cu o cârpă stoarsă; b.).dezinfectare prin ştergere sau stropire cu soluţii dezinfectante.se utilizeaza in urmatoarele concentratii: - Var cloros 20 - Cloramină 20 - Bromocet 1. Dezinfectarea parchetului va urmări aspirarea prafului cu aspiratorul, spălarea cu apă,detergenţi, utilizând perie şi cârpe, urmată de ştergerea suprafeţei cu o cârpă stoarsă sau cu o flanelă uscată. Dezinfectarea pereţilor presupune: a. îndepărtarea mobilei şi acoperirea paturilor cu cearşafuri; b. ştergerea pereţilor cu o perie învelită în cârpă; c. curăţirea porţiunilor de faianţă sau vopsea în ulei cu peria şi cârpa, folosind produse specifice şi dezinfectarea acestora cu soluţii dezinfectante. 11

12 d. Ştergere. Se utilizeaza in urmatoarele concentratii: - Var cloros 20 - Cloramină 20 - Bromocet 1. Dezinfectarea uşilor şi ferestrelor prin spălare cu produse specifice, dezinfectare prin ştergere cu o cârpă îmbibată cu soluţii dezinfectante şi ştergere cu o cârpă uscată. Curăţirea geamurilor presupune: a. ştergere de praf cu o cârpă moale; b. spălare cu apă şi hârtie/ apă cu oţet/ apă şi alcool/ apă cu sodă/ spray de geamuri; c. ştergere cu o cârpă moale uscată. Dezinfectarea WC-urilor se va face zilnic şi presupune: a. curăţire prin spălare cu apă, detergent şi perie de WC, purtând mănuşi de protecţie; b. limpezire cu apă; c. dezinfectare prin spălare/ ştergere cu Var cloros sau solutii speciale. Dezinfectarea chiuvetelor, căzilor de baie, bideurilor, prin: a. spălare cu apă, praf de curăţat şi detergent, folosind mănuşi de protecţie, urmată de limpezire; b. dezinfectare prin ştergere sau spălare cu Var cloros 20,/Bromocet 2 sau utilizand solutii speciale. Dezinfectarea găleţilor pentru curăţenie, prin spălare cu apă şi detergent, urmată de dezinfectare cu Var cloros 40 sau utilizand solutii speciale. Dezinfectarea periilor pentru pavimente prin spălare cu apă şi săpun urmate de dezinfecţie cu Var cloros 20 sau utilizand solutii speciale. Dezinfectarea recipientelor pentru colectarea reziduurilor cu Var cloros 40 sau utilizand solutii speciale.! Nu se efectuează limpezire după aplicarea substanţelor dezinfectante Dezinfectarea mobilierului Mobilierul din lemn se va curăţa cu soluţii specifice fiecărui tip de material lemnos (existente în comerţ). Oglinzile vor fi spălate cu apă şi ziar, sau oţet, sau alcool de 1-3%, sau spray special pentru sticlă şi vor fi şterse cu cârpe uscate. Sobele de teracotă se vor şterge de praf, iar la calorifere se va insista între elemenţi, iar apoi vor fi spălate cu detergenţi, limpezite cu apă curată şi, în final, şterse. Becurile, globurile şi tuburile fluorescente vor fi şterse cu o cârpă înmuiată în alcool diluat 1-3%. Cârpa trebuie să fie bine stoarsă Saltelele, pernele vor fi aspirate de praf, scuturate cu bătătorul de covoare şi dezinfectate cu formol 5% prin pulverizare. Cărucioarele vor fi spălate cu apă caldă şi detergent, limpezite, şterse şi apoi dezinfectate cu soluţie de bromocet 1.! După pulverizare sau spălare cu soluţii dezinfectante obiectele nu se mai şterg Dezinfectarea obiectelor folosite in alimentatia persoanei asistate Acest tip de dezinfectare este necesară pentru eliminarea posibilităţilor de contaminare a alimentelor prin intermediul obiectelor care se folosesc pentru dezinfectarea, prepararea, distribuţia şi consumul alimentelor către persoana îngrijită. 12

13 Mesele de lucru si chiuvetele se vor curăţa de resturile alimentare, se vor spăla cu apă şi detergent, se vor dezinfecta prin ştergere cu solutii dezinfectante iar apoi vor fi clătite cu apă din abundenţă pentru a îndepărta substanţele dezinfectante. Se vor folosi mănuşi de cauciuc. Ustensilele de bucătărie, lăzile de carne şi pâine, se vor curăţa mecanic, după protejarea mâinilor cu mănuşi de cauciuc, prin spălare cu apă şi detergenţi de bucătărie si dezinfectare prin ştergere cu soluţie de cloramină 5. Vor fi aşezate în dulapuri închise. Aparatele complexe se vor demonta, partea electrică se va curăţa cu o cârpă înmuiată în soluţie dezinfectantă şi foarte bine stoarsă, după ce a fost decuplată de la sursa de curent, iar celelalte componente vor fi spălate cu soluţii de apă şi detergenţi, vor fi dezinfectate prin ştergere cu soluţie de cloramină 5, limpezite şi uscate prin ştergere. Aparatele vor fi remontate si aşezate în dulapuri. Vasele de bucătărie vor fi curăţite de resturi alimentare, spălate cu apă sodată, limpezite cu apă fierbinte, dezinfectate prin ştergere cu soluţie de cloramină 5, limpezite cu apă rece, uscate prin evaporare şi aşezate în rafturi/dulapuri. Vesela şi tacâmurile se vor curăţa de resturile alimentare, se vor spăla cu apă sodată (tacâmurile se fierb), se vor dezinfecta prin introducere în soluţie de cloramină 5, pentru 30 minute, se vor limpezi cu apă din abundenţă, se vor usca prin evaporare şi se vor aşeza în dulapuri în sertare speciale. Recipientele pentru reziduuri şi resturi alimentare se vor goli, se vor spăla cu apă caldă sodată şi detergenţi, se vor scurge, se vor dezinfecta prin spălare cu soluţie de var cloros 40 şi se vor usca prin evaporare.! Dezinfectarea obiectelor folosite pentru alimentarea persoanei îngrijite se va face zilnic Dezinfectarea obiectelor folosite de persoana asistata Adunarea în coşuri speciale a rufelor murdare şi spălarea acestora la maşina de spălat, uscarea şi călcarea lor.păstrarea în dulapuri speciale. Plosca, bazinetul, urinarul se golesc după folosire şi se spală cu apă rece. Apoi se trece la spălarea cu apă caldă şi perie ţinută în soluţie dezinfectantă timp de 2 ore (var cloros 4, Cloramină 5 sau iodoform), şi uscare prin evaporare. Scuipătorile vor fi golite cel puţin o dată pe zi, dimineaţa, şi se spală cu apă rece. Apoi se trece la spălarea cu apă caldă şi perie ţinută în soluţie dezinfectantă (var cloros 4, Cloramină 5 / sau iodoform).se tin 2 ore în soluţie dezinfectantă şi uscare prin evaporare. Înainte de întrebuinţare se toarnă in scuipători o soluţie dezinfectantă speciala. Muşamaua şi colacii de cauciuc se vor spăla cu apă şi detergent, se vor limpezi, se şterg cu soluţie de Cloramină 10 şi se usucă prin evaporare. Termometrele se spală cu apă şi săpun, se limpezesc cu apă curată din abundenţă şi se dezinfectează prin păstrare în soluţie de cloramină 2% sau tinctură de iod 1% în alcool etilic, 1.5 Igiena în bucatarie Cele mai expuse locuri din bucătarie unde se pot dezvolta bacteriile sunt chiar locurile unde se prepară mancarea. De aceea este necesar a fi curaţate in mod repetat, respectand anumite reguli: - spălarea mainilor inainte de a găti, cu apa călduţă şi săpun 1-2 minute; - toate suprafeţele folosite la tăiat şi procesat alimentele trebuie spălate din nou cu apă calduţă şi detergent de vase şi apoi bine clătite, chiar dacă au fost spălate bine anterior (in special carnea, dar şi alte produse animale favorizează apariţia unor bacterii pe suprafeţele de tăiat/tocat care nu dispar atat de uşor prin simpla spalare atentă a dispozitivelor folosite); - la fel de bine curaţaţi trebuie să fie şi bureţii de bucătarie, şi aceştia cu risc mare de contaminare; 13

14 - chiuveta trebuie dezinfectată cat mai des cu soluţii de curăţat speciale. O dată la doua luni trebuie curăţat şi canalul de scurgere, care se incarcă cu timpul cu o mulţime de bacterii şi resturi mai greu de eliminat; - ustensilele de gătit trebuiesc spălate cu detergenţi de bucătărie şi bine clătite; - trebuie evitată stropirea cu apă, fie pe masa de gătit fie pe jos deoarece multe picături se vor strecura prin colţurile greu accesibile şi va crea astfel un mediu propice dezvoltarii bacteriilor. - la gătit se vor alege suprafeţe de tăiat potrivite alimentelor de preparat. Carnea şi produsele din carne trebuie tăiate pe funduri de lemn de esenţă tare, iar painea şi legumele/zarzavaturile pe funduri din plastic. Astfel bacteriile vor fi mai puţine. - conservele, borcanele şi alte recipiente care conţin ingrediente de adăugat la mancare trebuie spălate bine la exterior inainte de a le deschide, pentru a se evita contaminarea cu praf şi alţi agenţi toxici mai greu vizibili cu ochiul liber; - nu trebuie alăturate, atunci cand se pregătesc alimentele pentru gătit, produse din familii diferite şi nici să fie pus alimentul pe un suport unde a stat mai inainte ua alt aliment, din alta găma de produse; - fructele şi legumele trebuie spălate bine inainte de a fi depozitate la rece şi, deasemenea atunci cand se vor consuma trebuie spalate cu atenţie; - la gătit, se vor folosi doar cand este absolut necesar recipiente făra capac. 2. ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR IGIENICE PENTRU PERSOANA ASISTATĂ 2.1. Igiena personală Pielea este poarta de intrare pentru germeni microbieni dacă: există microtraumatisme, escoriaţii, se face contact direct şi prelungit cu obiecte murdare sau infectate, este prezent stratul de murdărie mai mult timp. Ce este igiena personala? Igiena este o modalitate simpla si eficienta de a ramane sanatosi si de a fi o prezenta placuta pentru cei din jurul nostru. Igiena personala inseamna un set de reguli simple si usor de respectat. Care sunt regulile igienico-sanitare pe care trebuie sa le respectam? Fiecare trebuie sa aiba propriile obiecte de ingrijire personala.este foarte important ca nici unul dintre aceste obiecte sa nu fie imprumutat unei alte persoane, chiar daca persoana este o ruda sau un prieten apropiat.aceste obiecte (de exemplu, lenjeria intima) pot transmite diferiti virusi, microbi, paraziti. Fiecare persoana trebuie sa aiba propria lui: periuta de dinti, pieptene, lenjerie intima: sosete, ciorapi, chiloti, batista, unghiera sau forfecuta pentru manichiura, aparat de ras. In fiecare casa trebuie sa existe o serie de materiale igienico-sanitare, fara de care pastrarea unei igiene corespunzatoare este practic imposibila: sapunul, samponul, pasta de dinti, hartia igienica, prosoapele, vata, spirtul, detergentul pentru rufe, detergentul de vase, dezinfectanti pentru casa si rufe: cloramina, clor, hipoclorit, pansamente sterile, plasturii cu rivanol, manusile de unica folosinta, apa oxigenata (pentru stoparea sangerarilor), dezinfectanti pentru toaleta. Igiena zilnica nu trebuie neglijata. spalarea cu apa si sapun: scade pericolul aparitiei bolilor de piele, elimina transpiratia si mirosurile neplacute spalarea mainilor inainte de fiecare masa este obligatorie. De asemenea, este obligatorie spalarea mainilor inainte si dupa folosirea toaletei spalarea dintilor dupa fiecare masa. Nu trebuie uitat periajul dintilor inaintea micului dejun. 14

15 spalarea parului este obligatorie, cel putin o data pe saptamana lenjeria intima trebuie schimbata zilnic parul trebuie pieptanat in fiecare dimineata Igiena mainilor presupune: - Indepărtarea inelelor sau a altor podoabe de pe degete şi antebraţe la locul de muncă. - Spălarea pe mâini cu apă caldă săpun şi perie de unghii timp de un minut minim. - Stergerea cu un prosop uscat. - Dezinfectarea cu alcool sau soluţie de bromocet. - Imbrăcarea mănuşilor de cauciuc în caz de contact cu materiale infectate (fecale, vărsături, etc.), sau dacă există leziuni pe pielea proprie. - Aplicarea de alifii şi creme protectoare pe pielea spălată repetat şi timp îndelungat (cu Lanolină, Vaselină şi Glicerină). - Tăierea unghiilor scurt şi rotunjit, evitându-se vopsirea lor. Igiena corpului presupune: - Baie sau duş zilnic cu apă caldă, săpun şi burete - Stergerea feţei cu un prosop uscat, special. - Stergerea corpului cu un alt prosop curat, gros şi moale. - Stergerea picioarelor cu al treilea prosop. - Aplicarea pe regiunea axilară a unui strat de substanţă dezodorizantă (creme, batoane, spray) pentru combaterea mirosului neplăcut al transpiraţiei. - Spălarea picioarelor în fiecare seară şi ungerea spaţiilor interdigitale şi a plantelor cu cremă emolientă. - Tăierea unghiilor de la picioare se execută scurt şi drept, pentru prevenirea acumulării de murdărie şi a încarnării unghiilor în pielea degetelor. Igiena parului presupune: - Pieptănare şi periere zilnică; - Spălarea părului săptămânal cu apă caldă şi săpun neutru sau şampon, urmată de clătire; - Spălarea săptămânală a periei de cap şi a pieptenelui cu apă caldă şi săpun. Igiena ochilor : - Nu se vor freca ochii cu mâinile murdare; - După spălarea zilnică cu pleoapele închise ochii se şterg cu prosopul de faţă. Igiena urechilor presupune: - Spălarea zilnică a întregului pavilion cu apă caldă şi săpun (ambele feţe şi zona retroauriculară). - Stergerea cu colţul prosopului sau cu betisor de urechi. - Evitarea introducerii de obiecte care pot leza conductul auditiv. Igiena cailor nazale: - Mucozităţile şi praful se elimină prin suflarea uşoară a nasului în batistă, evacuându-se fiecare nară, pe rând. - Batista este personală şi nu se împrumută! Igiena buco-dentara: O cavitate bucala curata sporeste starea de confort, imbunatateste starea generala si impiedica formarea mirosurilor neplacute.igiena orala este o activitate profilactica impotriva formarii de carii si paradontoza; a mentinerii intacte a membranei mucoase; prevenirea infectiilor bucale. 15

16 Multe personane in varsta poarta o proteza dentara Pregatiri: - periuta de dinti, pasta de dinti -pahar cu apa (pregatita dupa dorinta persoanei asistate) - prosop - vas Model de procedura: - asezati persoana in pozitia sezand -asezati prosopul dedesupt si puneti vasul in mana pacientului - efectuati curatirea cavitatii bucale si a dintilor (sau a protezei) - clatiti bine - introduceti la loc proteza Igiena organelor genitale externe feminine: - Spălarea zilnică cu apă caldă şi săpun a organelor genitale externe, dinspre regiunea vulvară spre cea anală. - Stergerea cu prosoape moi. - Folosirea de bandaje igienice (în perioadele menstruale), schimbate de 2-3 ori pe zi Notiuni generale - ingrijirea igienica pentru persoane asistate Îngrijirile corporale sunt efectuate cu îndemânare conform tehnicilor specifice.baia totală/parţială este efectuată periodic sau ori de câte ori este necesar prin utilizarea produselor cosmetice adecvate: pudră, creme, alifii, săpun, şampon, dezinfectante cutanate.îngrijirile corporale sunt acordate cu conştiinciozitate pentru prevenirea infecţiilor şi a escarei.îmbrăcarea/dezbrăcarea persoanei asistate este efectuată cu operativitate. Persoana asistată este ajutată/asistată permanent la satisfacerea nevoilor fiziologice. Ajutarea persoanei imobilizate este efectuată prin aplicarea rapidă a obiectelor specifice. Lenjeria din patul unei persoane asistate este schimbată periodic sau ori câte ori este necesar prin aplicarea tehnicilor specifice.schimbarea lenjeriei este efectuată cu îndemânare pentru asigurarea confortului persoanei asistate.accesoriile patului (perne, rulouri suluri) sunt adaptate cu operativitate la necesităţile imediate ale persoanei asistate. Pentru a schimba lenjeria de pat, bolnavul imobilizat se mută cu grijă către o margine a patului, se rulează cearceaful murdar până langă corpul bolnavului, cearceaful curat, în prealabil făcut sul, se desfăşoară pe partea rămasă liberă a patului, apoi bolnavul se aşează pe partea patului acoperită cu cearceaful curat, se scoate cel murder şi se întinde cel curat pe partea cealaltă a patului. Îngrijirile corporale cuprind: igiena tegumentelor, igiena mucoaselor (nas, gât, urechi), igiena fanerelor (tăierea unghiilor), perierea părului. Unii bolnavi nu pot fi transportaţi la baie.în astfel de cazuri, toaleta bolnavului se face la patul persoanei, ca baie parţială sau completă.spălarea se face cu un prosop înmuiat în apă cu săpun, după ce, sub bolnav, a fost pusă o muşama. Ordinea spălării corpului este următoarea: se începe cu faţa, apoi se trece la gât, după care se spală membrele superioare (mâinile), partea anterioară a toracelui (pieptul), abdomenul, spatele, coapsele (partea picioarelor de la şold până la genunchi), restul picioarelor şi tălpile, organele genitale şi la sfârşit partea perianală (din jurul orificiului anal). Fricţionarea bolnavului, după spălare cu spirt mentolat sau alcool completează efectul dezinfectant al spălării. După baie, bolnavul se îmbracă în lenjerie curată şi se schimbă lenjeria de pat. Pieptănarea părului se face în fiecare zi. Toaleta cavităţii bucale (gura) se va face dimineaţa şi seara cu o bucata de tifon imbibată cu apa caldă şi cu bicarbonat de sodiu (bicarbonat alimentar) la persoanele care nu se pot spăla singure pe dinţi. 16

17 Daca persoana asistată este imobilizată îndelung la pat pot apărea un şir de complicaţii: incetinirea circuitului sanguin duce la apariţia trombozelor (tendinţa de formare a chegurilor în vasele de sânge); ventilaţia dificilă a plămânilor, adică respiraţia îngreunată, favorizează apariţia pneumoniilor; sederea îndelungată la pat, în aceeaşi poziţie, duce la comprimarea (apăsarea) unor porţiuni ale corpului şi la o proasta circulaţie a sângelui în acele zone. Din această cauză apar escarele (răni mai mult sau mai puţin profunde);escarele, fără o îngrijire atentă şi permanentă, se pot infecta cu uşurinţă; lipsa activităţii musculare duce la atrofierea (slăbirea şi subţierea) muşchilor; pielea persoanelor imobilizate la pat îşi pierde tonusul, iar condiţiile grele de menţinere a igienei favorizează apariţia unor afecţiuni dermatologice (boli ale pielii); tractul digestiv (trecerea alimentelor prin gură spre stomac şi mai departe, până la eliminarea resturilor) devine hipoton (leneş) ceea ce duce la apariţia constipaţiilor. Persoanei imobilizate la pat trebuie să i se asigure condiţii speciale: - temperatura camerei trebuie menţinută la 20ºC- 22ºC; - patul trebuie amenajat cât mai comod, cu saltea din material plastic sau o saltea obişnuită acoperită cu o muşama prinsă de saltea, pentru a evita strângerea şi mototolirea ei sub bolnav, patul trebuie să fie perfect neted, cearceaful curat şi bine întins; - patul trebuie amplasat în aşa fel încât asistentul personal să aibă acces uşor la toate părţile trupului bolnavului; - ferestrele camerei trebuie prevăzute cu jaluzele care să permită, pe timpul zilei, ca persoana să poată beneficia de lumina naturală, iar în timpul somnului să nu fie deranjată de aceasta; - lenjeria de corp trebuie să fie confecţionată dintr-un material moale, fără cute, pentru a se evita presarea mai mult timp a anumitor părţi ale corpului şi formarea de escare; - schimbarea lenjeriei se efectuează astfel: bolnavul se ridică uşor, de mijloc ori de spate, cu o mână, iar cu cealaltă i se trage cămaşa, mai întâi până la gât, apoi peste cap, dupa care se trage de pe mâini; - imbrăcarea cămăşii se face într-o ordine inversă a operaţiilor; - la cei care au o mână bolnavă, dezbrăcarea cămăşii se face întâi pe partea sănătoasa iar îmbrăcarea se face începând cu mâna bolnavă; - bolnavii care nu pot fi mişcaţi se îmbracă într-o cămaşă tăiată iar la spate marginile se vor întinde cu grijă sub spatele bolnavului pentru a nu face cute Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a persoanelor asistate Spălarea întregului corp prin introducerea persoanei asistate în cada de baie are ca scop îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi şi alte substanţe străine care aderă la piele (murdărie). Baia generală sau duşul nu va depăşi 15 minute şi se va programa dimineaţa pe nemâncate sau seara după digestie.se va face baie sau duş de cel puţin două ori pe săptămână. Baia generală sau duşul are ca scop menţinerea tegumentelor într-o stare de perfectă curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au rol important în apărarea organismului si pentru asigurarea unei stări de confort necesară asistatului. Pregătirea fizică şi psihică a persoanei aflată în îngrijire - Se anunţă persoana cu o jumătate de oră înainte şi i se explică necesitatea tehnicii. - Se oferă persoanei urinarul 17

18 - După micţiune se îndepărtează urinarul. - Ne spălam pe mâini cu apă şi săpun. Pregătirea camerei de baie şi a materialelor necesare. - Închiderea geamului şi a uşii. - Măsurarea temperaturii încăperii, în jur de 21-22ºC. - Se introduce în cadă apa fierbinte peste apa rece, pentru a evita producerea de vapori, cada fiind spălată şi dezinfectată în prealabil.cada se umple pe jumătate. - Se măsoară temperatura apei care va atinge valori de 37-38ºC. - Se aşează săpunul în savonieră, mănuşile de baie pe un suport lângă duş. - Se aşează pe un scaun cearşaful de baie, trusa pentru unghii cu ustensilele dezinfectante, pieptenele, peria pentru păr, peria de dinţi, paharul, pasta de dinţi, alcoolul pentru frecţie pe o tavă. - In ordinea întrebuinţării, se aranjează lenjeria de corp curată şi încălzită pe un radiator (calorifer). Efectuarea imbaierii. - Persoana ingrijita se îmbracă cu halatul şi papucii şi se transportă in camera de baie, unde este ajutata, cu blandete, sa se dezbrace; - Dacă este necesar, acesteia i se scoate proteza dentară si se pune în pahar; - Dacă nu se doreşte spălarea părului, acesta va fi protejat cu o cască; - Dacă starea generală a persoanei este bună se va proceda la susţinerea acesteia pentru a intra în cadă supraveghindu-i-se reacţia, iar dacă acest lucru nu e posibil persoana asistată va fi introdusă în cadă de către două persoane, cu ajutorul unui cearşaf care se va menţine pe toată perioada băii pe fundul căzii, ca la nevoie persoana asistată să poată fi scoasă imediat cu ajutorul acelui cearşaf; - Se îmbracă o mănuşă de baie, se umezeşte şi se spală întâi ochii, de la comisura externă spre cea internă, apoi fruntea, de la mijloc spre tâmple, regiunea periorală şi perinazală, prin mişcări circulare. Se şterge si se continuă cu toaleta urechilor şi a gâtului, insistând in şanţurile pavilionului şi după ureche, se clăteşte ; - Se săpunesc membrele superioare prin mişcări circulare de la umeri spre mâini, insistând în axilă, apoi partea anterioară a toracelui, insistând la pliurile submamare (la femei). Se spală apoi spatele şi regiunea lombo-sacrată şi abdomenul, insistând asupra ombilicului; - Cu a doua mănuşă se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală, apoi gambele şi piciorul, insistând în regiunea poplitee şi spaţiile interdigitale; - Toaleta organelor genitale se va efectua cu o a treia mănuşă, prin spălarea zonei cu săpun neutru dinspre partea anterioară spre anus. Se clăteşte cu apă curată îndepărtând orice rest de săpun care ar putea să producă prurit sau inflamaţii; - Se stropeşte suprafaţa corpului cu apă mai rece puţin decât cea din cadă, pentru tonificarea ţesuturilor şi activarea circulaţiei şi a respiraţiei; - După îmbăiere se clătesc tegumentele cu ajutorul duşului; - Persoana îngrijită va fi susţinută de sub axile să se ridice din cadă, va fi înfăşurată într-un cearşaf uscat şi încălzit, va fi aşezată pe o canapea, va fi ştearsă, fricţionată cu alcool, pudrată în regiunea plicilor şi îmbrăcată cu lenjerie de corp curată şi încălzită; - Persoana ingrijita va fi ajutata sa se imbrace cu lenjeria curată, halat şi papuci; - Este ajutata să se pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii bucale; - Se efectuează toaleta unghiilor; 18

19 - Asistatul se va transporta la pat unde va fi învelit bine.! Dacă în timpul băii starea generală a persoanei din cadă se alterează se dă drumul apei,susţinând capul asistatului, care va fi acoperit şi i se va acorda primul ajutor.! Dacă starea generală este gravă, bătrânii vor fi spălaţi cu duşul mobil.! Asistatului i se poate face toaleta atât în poziţie ortostatică, cât şi în poziţie şezândă, pe un taburet, cu ajutorul duşului mobil. Activitati dupa imbaiere - Se introduce lenjeria murdară în coşul de rufe murdare; - Se dă drumul la apa din cadă; - Se spală cada cu detergent şi se dezinfectează cu Cloramină 1%; - Se spală cada şi robinetele cu apă curată; - Se spală instrumentele folosite (foarfece, pilă, pieptene, mănuşi) şi se introduc în soluţie dezinfectantă; - Se aeriseşte baia; 2.4. Asigurarea ingrijirii persoanei imobilizate Persoanele imobilizate la pat se simt neputincioase şi îşi pun întreaga lor nădejde în îngrijitorul la domiciliu, care are sarcina de a-l îngriji. De aceea, aceste persoane necesită o atenţie deosebită. Imobilizarea poate fi: - cauzată de afecţiuni grave (persoane paralizate, astenice, adinamice, cu leziuni ale membrelor inferioare etc.); - impusă ca o măsură preventivă fată de unele complicaţii (embolii, hemoragii, afecţiuni cardiace etc.); - impusă ca o măsură terapeutică în fracturi cu aparate de imobilizare, traumatisme, infarct miocardic etc. Realizarea îngrijirii persoanelor imobilizate presupune: Crearea condiţiilor optime de confort - Persoana asistată nu va fi aşezată sub fereastră sau prea aproape de uşă pentru a fi ferită de curenţii de aer; - Persoanele imobilizate trebuie să fie amplasate in camere mici, liniştite, unde să aibă totul la îndemână: sonerie de semnalizare, lampă de pat, etc.; - In funcţie de diagnostic şi cauza imobilizării, se vor asigura utilaje auxiliare (agăţătoare din metal sau confecţionate din pânză) de care persoana asistată să se poată prinde cu mâinile şi care să-i permită să execute anumite mişcări; - Ingrijitorul se va preocupa de prezentarea materialelor pentru asigurarea confortului psihic a acestui tip de persoană asistată; Igiena generală şi corporală - Aerisirea camerei; - Curăţenia aşternuturilor şi a lenjeriei de corp si schimbarea acestora ori de câte ori este nevoie. - Toaleta frecventă sub formă de băi parţiale la pat.se va avea grijă în special în cazul persoanelor cu aparate gipsate, pentru a nu îmbiba cu apă aceste aparate gipsate în timpul toaletei; - Igiena gurii (este necesară o grijă deosebită pentru persoanele care au proteze; curăţirea acesteia după fiecare masă este obligatorie); de asemenea, se va urmări igiena mâinilor la fiecare masă; igiena părului săptămânal sau la două săptămâni; 19

20 asistate; - O atenţie deosebită se va acorda igienei perineale (mica toaletă) cu respectarea pudorii persoanei Alimentarea persoanei imobilizate - Alimentarea trebuie făcută la pat, activ sau pasiv, în funcţie de starea persoanei asistate, asigurându-i-se acesteia o poziţie cât mai comodă; - Ingrijitorul va respecta cu stricteţe orarul meselor, servirea caldă a alimentelor şi prezentarea acestora cât mai estetic; Supravegherea stării generale. Se urmăresc şi se notează zilnic funcţiile vitale şi vegetative (puls, respiraţie, tensiune arterială, temperatură, scaun, diureză, tegumente, mucoase).în cazul aparatelor gipsate se va urmări şi semnala apariţia edemelor la extremităţile libere ale membrelor. Prevenirea escarelor. Una din complicaţiile de temut ale bolnavilor imobilizaţi la pat este apariţia escarelor de decubit (mai ales la persoanele corpolente). - Ingrijitorul va verifica sistematic zonele expuse la escare, cunoscând rapiditatea lor de apariţie; - Va acorda mare importanţă schimbării de poziţie, asigurându-se în acelaşi timp poziţia care să nu jeneze cu nimic persoana asistată.manevrele se execută cu multă blândeţe; - Se vor aplica toate mijloacele de prevenire a escarelor.se va asigura zilnic masaj cu o durată de cel puţin 10 minute şi se va folosi orice ocazie (tratament, aşezarea ploştilor, bazinetelor,schimbarea,lenjeriei) pentru a realiza activarea circulaţiei prin masaj/fricţiuni cu alcool urmate de pudraje cu talc; - Asistatului i se vor oferi la timp şi în mod regulat urinarul şi plosca pentru a nu murdări lenjeria; Prevenirea escarelor de compresiune Escarele sunt leziuni profunde ale ţesuturilor prin irigarea insuficientă datorită comprimării lor mai îndelungate, între proeminenţele osoase şi un plan dur. Regiunile predispuse escarelor corespund punctelor de sprijin ale corpului pe planul patului: - în decubit dorsal (culcat pe spate): regiunea occipitală(partea posterioară a capului), a omoplaţilor (umerilor), sacrală, a feselor, a coatelor şi călcâielor; - în decubit lateral: la nivelul genunchilor, în interiorul şi în exteriorul genunchilor, dar şi în interiorul şi exteriorul gleznei; - în poziţia şezândă: regiunea ischiatică. Materiale necesare: săpun acid, alcool diluat, pudrieră cu talc, pomezi grase, colac de cauciuc sau pernă elastică, colac de vată sau inele. 1. Se pregătesc materialele necesare şi i se explică asistatului utilitatea şi simplitatea tehnicii. 2. Se efectuează toaleta riguroasă la pat a asistatului imobilizat. 3. Se efectuează masajul regiunilor predispuse escarelor, cu alcool diluat executând mişcări largi în sens circular; se masează profund, energic, dar fără brutalitate, timp de cel puţin 10 minute, realizând reactivarea circulaţiei sangvine periferice şi întărirea epiteliului. 4. Se pudrează cu talc. 5. Se îmbracă asiguratul cu lenjerie curată şi i se asigură un pat comod, cu lenjerie curată, cu cearşaful bine întins, fără cute sau resturi alimentare sau alte obiecte (nasturi, bucăţi de ghips, medicamente, etc.) care, uitate sub asistat, ar putea produce prin comprimare tulburări locale de circulaţie şi deci ar favoriza apariţia escarelor. Din acelaşi motiv se va întinde bine atât lenjeria de pat de sub asistat, cât şi lenjeria de corp, urmărindu-se să nu existe cute. 20

21 6. Sub regiunea sacrala a asistatului se aşază un colac de cauciuc umflat moderat, acoperit cu un material textil şi pudrat cu talc. Sub regiunea calcaneeană (sub călcâie) se aşază colaci de vată sau inele, pudrate cu talc, ca şi pentru susţinerea coatelor şi a regiunii occipitale (sub cap), la asistaţii care stau mult în poziţie de decubit dorsal (culcat pe spate). Asistaţii în stare gravă, care stau în decubit lateral (culcat pe o parte) vor avea nevoie de susţinere cu ajutorul colacilor de vată pudraţi cu talc între genunchi. 7. Lenjeria murdară sau umedă se va schimba şi se va introduce cu mişcări lente în sacul de lenjerie murdară. - La intervale de 30 minute o oră se va schima succesiv poziţia asistatului: decubit dorsal (culcat pe spate), decubit ventral (culcat pe burtă), lateral drept şi stâng. O compresiune în acelaşi loc de peste 2 ore la o persoană imobilizată provoacă apariţia escarelor. - Schimbarea poziţiei asistatului nu se face decât atunci când afectiunea acestuia permite acest lucru. - Se va evita contactul direct al tegumentelor cu suprafaţa de cauciuc. - În cazul apariţiei primelor semne de escară, se va anunţa familia ca să fie anunţat medicul şi să urmeze îngrijirea plăgii după principiul îngrijirii plăgilor. - Starea tegumentelor este oglinda calităţii muncii profesionale de îngrijire. Prevenirea altor complicaţii - Pneumoniile hidrostatice se previn prin ridicarea persoanei asistate în poziţie şezândă şi gimnastică respiratorie de mai multe ori pe zi; - Trombozele care apar datorită încetinirii circuitului sanguin se previn prin masajul uşor al membrelor şi mobilizarea pasivă şi activă a degetelor de la picioare şi mâini, eventual a gambelor şi antebraţelor; - Atrofierea muşchilor şi scăderea tonusului organismului, în general, vor fi prevenite prin fricţionări cu alcool diluat, pe toată suprafaţa corpului şi prin masaj. Prin acestea se stimulează funcţiile pielii şi ale circulaţiei cutanate şi tonifierea vaselor; - Stomatita (denumită candidoză) care poate apărea mai des la persoanele care preferă regimul lactat şi hidro-zaharat, se previne prin întreţinerea igienei cavităţii bucale, clătirea cu apă bicarbonatată 30%, clătirea gurii cu apă şi mentol; - Constipaţia poate apărea datorită lipsei de mişcare. Se previne prin stimularea tranzitului intestinal prin mijloace naturale pentru a nu obişnui persoana asistată cu purgative sau clisme. Se recomandă un regim bogat în celuloză şi lichide, dacă afecţiunea de bază nu contraindică acest lucru; - Deformările articulare, poziţiile vicioase ale membrelor şi coloanei vertebrale pot fi prevenite prin asigurarea poziţiei corecte în pat; - Anchilozele uneori pot fi prevenite prin mobilizarea pasivă încă din primele zile, de mai multe ori pe zi. Recuperarea motorie se va continua solicitând asiguratului cooperarea activă. Se va avea tot timpul în vedere stimularea interesului şi a dorinţei de recuperare a asistatului; Persoanele imobilizate devin irascibile, nervoase, capricioase, iar personalul de îngrijire va trebui să ţină seama de acest aspect şi să se comporte cu blândeţe, cu calm, să se preocupe de îmbunătăţirea tonusului psihic al acestora şi să-i scoată la aer (terasă, balcon). Atenţia cu care este înconjurată persoana îngrijită contribuie la întărirea încrederii sale, contribuind la o suportare mai facilă a stării de imobilizare în pat. 21

22 2.5. Efectuarea toaletei pe regiuni - persoana asistată imobilizată Curăţirea tegumentelor întregului corp se realizează pe regiuni, la patul bolnavului, descoperindu-se progresiv numai partea care se spală. Pentru efectuarea toaletei asistatului, îngrijitorul trebuie să respecte următoarele reguli: - Să asigure o temperatură adecvată în încăpere, pentru a feri asistatul de răceală; - Să pregătească materialele necesare, în prealabil, astfel ca îngrijirea să se desfăşoare operativ; - Să acţioneze rapid, cu mişcări sigure, dar totodată blânde, pentru a scuti asistatul de alte suferinţe şi oboseală; - Să-l convingă cu multă delicateţe şi tact de necesitatea efectuării îngrijirilor de curăţenie corporală, pentru a obţine acceptul acestuia; - Toaleta zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor şi acţionează în vederea prevenirii lor. Materiale necesare: muşama; aleze; lighean; tavă cu apă caldă; cană cu apă rece; două bazinete; cearşaf; o pereche de mănuşi de cauciuc; trei mănuşi de baie de culori diferite (câte una pentru faţă, una pentru trup şi membre şi una pentru organe genitale), confecţionate din prosop sau finet; săpun neutru; alcool mentolat sau camforat; cutie cu pudră de talc; lenjerie de pat curată (cearşaf de pat, cearşaf de pătură, feţe de pernă); lenjerie de corp curată, găleată pentru apă murdară; sac de lenjerie murdară; termometru de baie; materiale pentru îngrijirea unghiilor: foarfece, pilă; materiale pentru igiena bucală: periuţă de dinţi, pastă de dinţi, un pahar cu apă pentru spălat dinţii, un pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară, un pahar cu apă pentru eventualele proteze dentare. Pregătirea materialelor necesare. Se aleg şi se pregătesc materialele necesare, toate sau în funcţie de regiunile care vor fi spălate. Pregătirea fizică şi psihică a persoanei aflată în îngrijire. - Se anunţă persoana cu o jumătate de oră înainte şi i se explică necesitatea tehnicii; - Se oferă persoanei urinarul; - După micţiune se îndepărtează urinarul; - Ne spălam pe mâini cu apă şi săpun. Pregătirea camerei de baie şi a materialelor necesare. - Se închide uşa şi fereastra; - Se verifică temperatura din camera de baie (21-22ºC); - În ordinea întrebuinţării, se aranjează lenjeria de corp curată şi încălzită pe un radiator (calorifer). Toaleta feţei - Se îndepărtează una din perne, susţinând capul asistatului; - Cealaltă pernă se acoperă cu muşamaua pentru a o proteja de umezeală, iar peste muşama se aşează o aleză; - Pătura se pliază în formă de armonică şi se aşează pe un scaun; - Se dezbracă asistatul şi se acoperă cu cearşaful de pătură; - Spălare pe mâini cu apă caldă şi săpun; - Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37ºC) şi se verifică temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie; - Se aşează în jurul gâtului bolnavului un prosop. Dacă i se scoate proteza dentară, se pune în pahar; 22

23 - Se îmbracă o mănuşă de baie, se umezeşte şi se spală întâi ochii, de la comisura externă spre cea internă, apoi fruntea, de la mijloc spre tâmple, regiunea periorală şi perinazală, prin mişcări circulare; - Se şterge si se continuă cu toaleta urechilor, insistând in şanţurile pavilionului şi după ureche; - Se clăteşte şi se şterge cu prosopul; - La cererea asistatului se pot introduce dopuri de vată în urechi; Toaleta gâtului - Se descoperă gâtul asistatului şi se spală cu apă şi săpun; - Se clăteşte bine şi se şterge imediat pentru ca asistatul să nu fie predispus la răceală; - Se acoperă gâtul asistatului cu cearşaful şi se aruncă apa din lighean. Toaleta membrelor superioare - Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37ºC) şi se verifică temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie; - Se descoperă unul din membrele superioare şi se aşează muşamaua şi aleza sub întreg braţul, deasupra învelitorii; - Se săpuneşte membrul superior prin mişcări circulare de la umeri spre mână, insistând în axilă; - Se limpezeşte şi se şterge imediat cu prosopul curat; - Se acoperă braţul asistatului; - Se taie unghiile cu grijă, nu prea adânc şi se pilesc eventualele asperităţi; - Se efectuează toaleta celuilalt braţ, după aceeaşi tehnică; Toaleta toracelui - Se descoperă partea anterioară a toracelui şi se săpuneşte; - La femei se insistă la pliurile submamare; - Se limpezeşte bine şi se şterge prin tamponare; Toaleta spatelui - Se întoarce asistatul şi se susţine in decubit lateral; - Se aşează sub asistat muşamaua acoperită de aleză; - Se spală spatele şi regiunea lombo-sacrală; - Se limpezesc bine şi se şterg prin tamponare; - Se pudrează cu talc; - Se îndepărtează muşamaua împreună cu aleza; - Se readuce asistatul în poziţia întins pe spate şi se acoperă toracele acestuia. Toaleta abdomenului. - Se aşează muşamaua împreună cu aleza sub abdomenul asistatului; - Se săpuneşte abdomenul, insistând asupra ombilicului; - Se limpezeşte bine şi se şterge prin tamponare; - Se unge regiunea ombilicală cu vaselină; - Se fricţionează braţele şi toracele cu alcool; - Se pudrează cu talc gâtul, toracele, abdomenul, dar mai ales braţele şi axilele; - Se îmbracă asistatul cu cămaşa de noapte(pijama); - Se aruncă apa murdară în găleată. Se scoate mănuşa utilizată şi se pune în tăviţa. Toaleta membrelor inferioare. 23

24 - Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37ºC) şi se verifică temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie; - Se îmbracă a doua mănuşă de baie; - Se mută muşamaua împreună cu aleza în regiunea coapselor; - Cu a doua mănuşă se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală; - Se limpezesc şi imediat se şterg; - Se ridică genunchiul; - Se mută muşamaua mai jos şi se aşează ligheanul pe muşama; - Se introduce piciorul în lighean; - Se săpuneşte gamba, insistând în regiunea din spatele genunchiului şi apoi piciorul, insistând în spaţiile interdigitale; - Se limpezesc şi se şterg imediat cu al doilea prosop; - Se fricţionează membrele inferioare cu alcool şi se pudrează cu talc; - Se taie unghiile drept, nu prea scurt, pentru a nu produce leziuni şi se pilesc. Toaleta organelor genitale. - Se prezintă persoanei asistate bazinetul pentru a urina; - Se îndepărtează bazinetul; - Se izolează patul cu muşamaua şi aleza; - Se aşează asistatul în poziţie ginecologică; - Se aşează sub fundul asistatului bazinetul curat; - Se îmbracă mănuşa de cauciuc şi cea de-a treia mănuşă de baie; - Se efectuează spălarea zonei cu săpun neutru dinspre partea anterioară spre anus; - Se clăteşte cu apă curată, turnată în jet, îndepărtând orice rest de săpun care ar putea să producă prurit sau inflamaţii; - Se scoate bazinetul de sub asistat; - Organele genitale şi regiunea din jur se şterg cu cel de-al treilea prosop curat, insistând asupra plicilor; - Se pudrează cu pudră de talc. Toaleta părului. - Se poziţionează asistatul la marginea patului, fără pernă sub cap; - Se pune o muşama şi o aleză sub capul asistatului; - Pe o altă aleză se aşează o altă muşama, rulată de ambele laturi, astfel încât să formeze un jgheab cu un capăt mai îngust, care va fi aşezat sub capul asistatului şi un capăt mai larg, care va fi introdus in găleata pentru captarea apei murdare; - Lângă patul asistatului, pe muşama, se aşează ligheanul cu 2/3 apă caldă (37ºC); - Se umezeşte părul şi apoi se şamponează; 24

25 - Se fricţionează părul cu ambele mâini şi se masează uşor pielea capului pentru activarea circulaţiei sangvine; - Se limpezeşte părul; - Se repetă manopera de două, trei ori; - Se clăteşte cu apă din abundenţă şi se acoperă părul cu un prosop încălzit; - Se îndepărtează muşamaua introducând-o în lighean; - Se aşează asistatul în poziţia iniţială; - Se usucă părul cu foenul. Şi se piaptănă în şuviţe, începând cu vârfurile (se împleteşte dacă este cazul); - Se spală obiectele de pieptănat şi se introduc în soluţie dezinfectantă; - Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. Toaleta cavităţii bucale a) la persoanele asistate constiente - În funcţie de starea asistatului, acesta este adus în poziţie semişezândă sau în decubit lateral (culcat pe o parte); - Se pune pastă de dinţi pe periuţă; - Se protejează lenjeria asistatului cu un prosop şi o aleză; - Se da asistatului paharul cu apă şi periuţa cu pastă pentru a-şi spăla dinţii cu mişcări verticale energice şi pentru a-şi clăti apoi gura cu apă; - Se serveşte apoi paharul cu apă pentru gargară; - In condiţiile în care asistatul se poziţionează în decubit lateral, se serveşte apa cu o cană cu cioc sau cu un tub de cauciuc; a) la persoanele asistate inconstiente - Asistatul este în poziţie culcat pe spate (decubit dorsal); - Sub bărbie se aşează prosopul şi tăviţa renală; - Se amplasează deschizătorul de gură între arcadele dentare; - Se înmoaie un tampon cu glicerină boraxată; - Se şterg limba, bolta palatină, şi suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări dinăuntru în afară; - Cu alt tampon se curăţă dantura; - Cu degetul înfăşurat în tifon îmbibat în glicerină boraxată sau zeamă de lămâie se îndepărtează depozitul gros depus pe mucoase până în faringe (după aplicarea deschizătorului de gură); - Buzele uscate şi crăpate se ung cu glicerină boraxată; Activitati dupa terminarea toaletei pe regiuni - Se introduce lenjeria murdară în coşul de rufe murdare; - Se efectuează schimbarea patului cu lenjerie curată; - Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun; - Se spală instrumentele folosite (foarfece, pilă, pieptene, mănuşi) şi se introduc în soluţie dezinfectantă;! La asistaţii cu aparat gipsat se va avea grijă să nu se ude aparatul gipsat.! Eventualele pansamente se refac după efectuarea toaletei parţiale. 25

26 COMUNICARE SI RELATII INTERPERSONALE 1. ASIGURAREA CONFORTULUI PERSOANEI ASISTATE Cadrul de confort psihic al bătrânului asistat este asigurat prin identificarea obiceiurilor avute anterior îngrijirii.asigurarea confortului este efectuată permanent cu respectarea programului zilnic de îngrijiri.confortul bătrânului asistat este asigurat conform particularităţilor individuale ale acestuia. Activitatea de relaxare este organizată ţinând seama de indicaţiile/contraindicaţiile medicale.organizarea activităţii de relaxare este efectuată zilnic prin utilizarea formelor de comunicare adecvate. Relaxarea bătrânului asistat este organizată cu corectitudine pentru stimularea abilităţilor de comunicare şi de refacere a deprinderilor. Particularităţile individuale se referă la gradul de instruire, de receptare a informaţiilor şi a evenimentelor, gradul de senilitate, starea de sănătate etc. Activităţi de relaxare: plimbări în parc; audiţie/vizionare emisiuni radio - TV; citirea/comentarea articolelor din presă; discuţii pe diverse teme preferate; jocuri de cărţi, table, şah, etc. Confortul unei persoane imobilizate la pat trebuie asigurat prin schimbări de poziţie care au şi un rol foarte important în prevenirea apariţiei escarelor (rănilor).persoana trebuie întoarsa din oră în oră. Schimbarea poziţiei începe cu mişcarea capului şi cu schimbarea poziţiei mâinilor şi a pieptului şi apoi a şoldurilor şi a picioarelor.manipularea se face cu toată mâna evitându-se zonele dureroase (care au răni). Din poziţia culcat pe spate cu faţa în sus, bolnavii care suportă pot fi ridicaţi în poziţie semisezândă ori chiar în şezut.ridicarea persoanei ingrijite în aceste poziţii se realizează prin introducerea unei mâini sub genunchii sai, în timp ce cealaltă mână susţine spatele şi capul, ridicându-le.menţinerea în aceasta poziţie se face cu ajutorul pernelor asezate în spatele şi în părţile laterale ale acestuia. Persoanele ingrijite vor fi scoase la aer indiferent de anotimp dar trebuie îmbrăcate adecvat (corespunzător) condiţiilor climatice. Unii dintre asistati imobilizaţi la pat pot sta, perioade mai scurte sau mai lungi, într-un cărucior. Este bine ca aceştia să fie plimbaţi zilnic cu căruciorul sau, cel puţin, scoşi la aer (într-o curte, într-un balcon).pentru a se evita accidentele (căderile), la trecerea din pat în cărucior, asistentul personal sau personalul de îngrijire trebuie să asigure căruciorul ca acesta să nu fugă de sub bolnav.dacă în încăpere se mai află o persoană, aceasta va fi rugată să ţină căruciorul.dacă asistentul se află numai cu bolnavul, înainte de a-l lua în braţe, pentru a-l pune în cărucior, va asigura căruciorul cu frâna ori, cel mai bine, sprijinindu-l cu spătarul de un zid. Daca persoana asistata este prea grea pentru ingrijitor, acesta va cere neapărat ajutorul altei persoane pentru a-l ridica şi a-l pune în cărucior. Pentru prevenirea complicaţiilor (trombozele venoase) şi pentru a i se menţine tonusul muscular, persoanei ingrijite i se va face un masaj uşor la mâini şi la picioare şi se va proceda la mişcarea activă sau pasivă a mâinilor şi picioarelor precum şi a degetelor acestora.pneumoniile se previn prin efectuarea gimnasticii respiratorii:persoana asistata va inspira şi expira adânc, iar dacă poate, în ritmul respiraţiei, va ridica şi coborî mâinile, daca nu poate, mişcarea mâinilor va fi făcută cu ajutorul ingrijitorului personal. 2. COMUNICAREA CU PERSOANELE IN VARSTA. MODURI DE COMUNICARE. 1. Creeaza-le spatiul lor 2. Arata-le ca sunt utili 3. Cere-le sfatul 4. Respecta-i 5. Asculta-i 6. Ingrijeste-i 26

27 Creeaza-le spatiul lor In primul rand este necesar sa le creezi un spatiu al lor.un loc in care persoana in varsta sa dea cu matura toata ziua buna ziua daca asta vrea.o camera care sa contina un fotoliu confortabil in care sa poata atipi in voie bunicul si un televizor cu toate canalele de stiri inventate si toate posturile de filme de actiune daca se poate. Arata-le ca sunt utili De multe ori, cei in varsta ajung sa aibe nemultumiri pentru ca se simt neputinciosi. Nemaiavand responsabilitatea unui serviciu si petrecand toata ziua in casa, acestia se pot gandi ca sunt o povara pentru tine. Alunga-le acest gand aratandu-le cat de importanti sunt in viata ta. Cere-le sfatul Batranii vor sa simta ca au si ei un cuvant de spus in casa.pana la urma, ei au experienta varstei si trebuie sa-i invete pe urmasii lor cum sa se descurce in viata. Nu le lua aceasta placere. Din cand in cand dute la ei si cere-le un sfat, o parere vizavi de o problema care te macina.chiar daca nu le vei urma intocmai sfatul, nu vrei sa stii cat de mult se vor bucura ca ai ales sa te duci si la ei sa-i rogi sa te ajute. Respecta-i Este o dovada de bun simt sa-i respecti pe cei in varsta. Arata-le ca le admiri intelepciunea, ca-i respecti pentru ce au facut in viata si ca pot fi un exemplu demn de urmat. Asculta-i Batranii simt nevoia sa vorbeasca despre trecut pentru a se asigura astfel ca nu-l uita. Nostalgici dupa tineretea lor,ei simt nevoia sa-si aminteasca de acele vremuri demult apuse.nu le lua aceasta placere. Ingrijeste-i Asigura-te ca au toate medicamentele necesare.daca e cazul, te poti duce tu sa cauti in farmacii anumite medicamente care nu se gasesc usor.deoarece sistemul imunitar al acestora este slabit, iar foarte multi batrani sufera de hipertensiuni, poti combate riscurile asociate acestei boli cu vitaminele si, mineralele potrivite prescrise de, medic. 3. MODIFICARI DE COMPORTAMENT.PROBLEME DE COMUNICAREA CU PERSOANELE CU DEMENŢĂ Persoanele cu demenţă trebuie incurajate să comunice cu cei din jur prin orice mijloace le stau la indemană. Menţinerea comunicării le va ajuta să işi păstreze sentimentul propriei identităţi şi să işi petreacă timpul intr-un mod mai plăcut.comunicarea inseamnă mult mai mult decat limbajul verbal.comunicarea non-verbală are o semnificaţie deosebită, in cazul persoanelor cu demenţă şi este bine să ii acordaţi atenţie. Un semn precoce al tulburărilor de limbaj este dificultatea persoanei de a găsi cuvintele potrivite, mai ales denumirile obiectelor.persoana cu demenţă poate să inlocuiască un cuvant cu altul incorect sau poate sa nu mai ştie deloc ce cuvant să foloseasca. Pe măsură ce boala progresează, persoanei cu demenţă ii va fi din ce in ce mai greu să inceapă o conversaţie, astfel incat este bine să vă obişnuiţi să luaţi dumneavoastră iniţiativa in acest sens.incercaţi să evitaţi intrebările prea directe, deoarece persoana se poate simţi frustrată dacă nu reuşeşte să găsească răspunsul. In stadiul incipient de demenţă, persoana va fi capabilă să exprime aceste sentimente, insă, ulterior, este posibil să reacţioneze prin iritabilitate sau chiar agresivitate. O persoană cu demenţă incearcă să interpreteze o lume care pentru ea nu prea mai are sens, intrucat creierul său ii furnizează informaţii eronate sau incomplete.multe dintre dificultăţile care apar sunt rezultatul neinţelegerilor şi interpretărilor greşite, atat ale persoanei cat şi ale familiei. Cum sa comunicaţi cu persoana cu demenţă Incercaţi intotdeauna să ascultaţi cu atenţie ceea ce spune persoana şi să il incurajaţi să se exprime. Aveţi insă grijă ce ton folosiţi, pentru că este posibil ca persoana cu demenţă să se simta jignită şi sa 27

28 reacţioneze neplăcut dacă o trataţi in mod evident ca pe un copil.dacă persoana are dificultăţi in a găsi cuvintele potrivite sau in a termina propoziţiile,sugeraţi-i să se exprime in alt mod. Incercaţi să intuiţi, atunci cand este posibil, ceea ce vrea săvă spună. Dacă vorbirea persoanei cu demenţă a devenit greu de inţeles, incercaţi să comunicaţi prin gesturi. Completaţi dumneavoastră propoziţiile neterminate, insă asiguraţi-vă că intr-adevar aţi inţeles despre ce este vorba. Este extrem de iritant pentru oricine, atunci cand propoziţiile ii sunt completate incorect de cei din jur.incercaţi să atrageţi şi să păstraţi atenţia persoanei cu demenţă inainte de a incepe săcomunicaţi. Aşezaţi-vă in aşa fel incat persoana să vă poată vedea cat mai bine.priviţi-o in ochi; in acest fel, ii va fi mai uşor să se concentreze asupra a ceea ce spuneţi. Reduceţi pe cat posibil zgomotele de fond (radio, televizor, vocile altor persoane) pentru a nu distrage atenţia persoanei cu demenţă. Incercaţi să fiţi calm şi să nu vă mişcaţi foarte mult atunci cand vorbiţi. Această atitudine ii va sugera persoanei faptul că ii acordaţi toată atenţia dumneavoastră şi că aveţi timp pentru ea. Persoana cu demenţă va citi mesajele non-verbale pe care i le transmiteţi.mişcările agitate sau expresia tensionată de pe faţă dumneavoastră vor face comunicarea mult mai dificilă. Incercaţi să găsiţi modalităţi de a vă relaxa, astfel incat atitudinea şi postura dumneavoastră să comunice calm şi incredere.vă puteţi da seama cum se simte persoana cu demenţă după expresia feţei, după poziţia pecare o are sau dupa felul in care se mişcă, chiar şi atunci cand persoana nu se poate exprima prea bine in cuvinte. Vorbiţi clar şi cu calm, incercand să nu folosiţi un ton inalt sau să strigaţi, pentru a nu stresa pe interlocutor (persoana cu demenţă va simţi o senzaţie de disconfort, chiar dacă nu intelege in totalitate ceea ce spuneţi). Folosiţi propoziţii simple şi scurte. Persoana cu demenţă va avea nevoie de mai mult timp decat in mod obişnuit pentru a interpreta informaţiile, astfel incat este bine să ii acordaţi suficient timp şi să nu o grăbiţi să vă răspundă. Dacă atitudinea dumneavoastră ii sugerează că o grăbiţi, persoana se va simţi presată, chiar dacă nu aceasta vă este intenţia. Incercaţi să evitaţi intrebările directe. Dacă nu aveţi de ales, formulaţi intrebări simple şi adresaţi-le persoanei una cate una. Incercaţi să le formulaţi in aşa fel incat persoana cu demenţă să poată răspunde prin Da sau Nu.Persoanelor cu demenţă le vine mai greu să aleagă intre mai multe variante de răspuns şi confuzia şi frustrarea lor se poate accentua dacă li se cere să facă acest lucru. Dacă persoana nu inţelege ceea ce spuneţi, nu continuaţi să repetaţi aceleaşi lucru. Demenţele Demenţele reprezintă un grup de afecţiuni caracterizate prin tulburare intelectuală globală, progresivă şi ireversibilă care se datorează unor procese organice cerebrale incurabile, cu etiologie multifactoriala. Demenţa este mai frecventă la varsta a treia din cauza uzurii progresive a neuronilor care fiind limitaţi şi neinmulţindu-se pot avea o rată crescută de moarte. Diverse agresiuni pot condiţiona o degradare intelectuală, cu atat mai mult cu cat de-a lungul vieţii s-au cumulat traumatisme repetate, toxicomanii, boli prelungite sau cronice care au necesitat tratament cu substanţe ce afectează sistemul nervos central. Dar dintre demenţe cea mai frecvent intalnită este demenţa Alzheimer. Demenţa Alzheimer poate fi presenilă (inainte de 65 de ani) şi senilă (după 65 de ani), aceasta din urmă fiind cel mai des intalnită. In evoluţia demenţei, in majoritatea cazurilor, apar, relativ devreme, fenomene ca afazia (pierderea totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a inţelege limbajul articulat), agrafia (pierderea sau tulburarea funcţiunii de exprimare a gandurilor prin scris), alexia (incapacitatea de a citi) şi apraxia (incapacitatea de a executa mişcări coordonate). Debutul este insidios şi progresiv, boala evoluează in decurs de mai multi ani, iar izolarea socială şi singuratatea reprezintă factori majori de risc pentru varstnici, contribuind la apariţia demenţei Alzheimer. 28

29 In evoluţia demenţei Alzheimer, există şapte stadii majore de la normalitate la boala Alzheimer (forma cea mai severă): Stadiul 1 - normal fără deteriorare cognitivă. Stadiul 2 - normal pentru varsta a treia apar acuze subiective de deteriorarecognitivă. Stadiul 3 - declin cognitiv uşor. - varstnicul poate să prezinte dificultăţi in găsirea cuvintelor sau in reamintirea numelor, poate să manifeste tendinţa de a uita ceea ce tocmai s-a spus sau de a repeta, iar aceste deficienţe de concentrare şi memorare pot fi evidente pentru membrii familiei. Stadiul 4 - Boala Alzheimer usoara apar probleme de concentrare, memorie, orientare sau capacitate funcţionala. Memoria recentă poate să fie afectată in aşa măsură incat persoana varstnică să nu-şi mai amintească anumite evenimente majore ale săptămanii trecute, el putand greşi data cu zece zile sau mai mult. In acest stadiu, boala Alzheimer poate fi diagnosticat cu certitudine. Durata medie a stadiului a fost estimată la doi ani, simptomele putand să se oprească temporar in platou.elementele psihiatrice cele mai proeminente ale acestui stadiu ţin de interesul descrescut al varstnicului pentru activităţile personale şi sociale, de o aplatizare afectivă şi de simptome depresive. Persoanele pot să locuiască singure, dacă li se pune la dispoziţie asistenţa sau indrumarea necesară in activităţile complexe, cum ar fi plata chiriei şi managementul contului bancar. Stadiul 5 - Boala Alzheimer moderata apar probleme majore care impiedică supravieţuirea fără asistenţă a varstnicului. In acest stadiu, varstnicul nu-şi mai aminteşte aspecte relevante ale vieţii (de ex. adresa, anul curent). Pe langă incapacitatea de a face faţă activităţilor complexe ale vieţii cotidiene, persoanele au, in general, dificultăţi in alegerea hainelor care se potrivesc cu anotimpul şi ocazia. Varstnicii aflaţi in acest stadiu al bolii care locuiesc singuri, pentru a supravietui in continuare, in comunitate, necesită cel puţin asistenţă cu timp parţial. Stadiul 6 - Boala Alzheimer moderat severă apar probleme care impun asistenţa in privinţa traiului cotidian. Bătranii care au ajuns in acest stadiu pot, ocazional, să uite numele partenerului de viaţă de care depind pentru a supravieţui. Pe parcursul acestui stadiu deficienţele de imbrăcare şi imbăiere cresc progresiv, pentru ca in ultima parte a acestui stadiu toaleta şi continenţa să fie compromise. Problemele emoţionale şi comportamentale, ca agitaţia, mania, tulburările de somn, violenţa fizică şi negativismul devin cele mai manifeste şi mai perturbatoare, iar persoanele aflate in acest stadiu al bolii necesită asistenţă permanentă la domiciliu. Stadiul 7 - Boala Alzheimer severă deficienţe care necesită asistenţa continuă pentru activităţile traiului cotidian. Incă de la inceputul acestui stadiu, capacitatea de a vorbi este limitată sever şi, in cele din urmă, se pierde şi de asemenea, se pied capacitatea de deplasare şi alte capacităţi motorii. Agitaţia devine o problemă la unele persoane, iar managementul incontinenţei şi alte activităţi de bază devin surse majore de probleme. In acest ultim stadiu, tulburările de memorie şi limbaj, incapacitatea de a efectua diferite acte motorii (persoana nu mai ştie cum să se imbrace, cum să mănance etc.), ca şi incapacitatea de a recunoaşte diferite persoane apropiate, neliniştea motorie - ce determină, adesea, comportamente precum plimbatul făra scop,plecatul de acasă şi tendinţa de a se rătăci, agresivitatea, halucinaţiile vizuale. 29

30 4. CULEGEREA DE DATE DESPRE PERSOANA ASISTATA INIŢIALELE PERSOANEI ASISTATE, varsta, sexul, starea civila, nr. copii, religia DOMICILIUL: Localitatea, camere LOCUIEŞTE: singur/ cu sot(ie) /cu copii/ in compania OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ALCOOL: da/ nu /ocazional; TUTUN: da/ nu /ocazional. DROG: da/ nu/ denumirea mod de administrare CAFEA: da/ nu/ ocazional. Dieta ; Greutate kg; inaltime ; TA Puls /min.; Semne particulare Alergii cunoscute: reactia STAREA DE DEPENDENŢĂ Autonom / semiindependent / dependent Proteze: dentara/ oculara/ auditiva/ de membru/ valvulara; Stimulator cardiac /din anul ; lentile de contact/ ochelari: dioptrii Afectiuni care limiteaza activitatea: cardiace/ respiratorii/ locomotorii/ senzoriale/ altele ALTE PROBLEME DE SANATATE Spitalizari anterioare pentru la data Operatii/ interventii la data Tratamente prescrise urmate: da/ nu PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE) Data aparitiei Motivele apelarii la servicii de ingrijire la domiciliu Probleme de sanatate (dependenta - P -) Sursele de dificultate (etiologia - E -) Manifestari de dependenta (semne si simptome - S -) Alte date: (investigatii paraclinice, etc.) 30

31 NOTIUNI DE PRIM AJUTOR NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE. CUM ACORDAM PRIMUL AJUTOR PERSOANEI ASISTATE? 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care realizeaza schimburile gazoase dintre organism si mediu, având rolul de a prelua oxigenul din aer si de a elimina dioxidul de carbon din organism, deoarece toate celulele necesita oxigen si genereaza dioxid de carbon.din structura aparatului respirator fac parte plamânii organe pereche, aflate în cutia toracica, la nivelul carora se realizeaza hematoza (în alveole) si caile aeriene,prin,care,aerul,este,condus,în,si,din,plamâni. Respiratia Valori normale: Adulti = 14-18/min (expansiuni toracice) Masurarea frecventei respiratorii se face timp de un minut având mâna asezata pe toracele pacientului, si numarând expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru. Evaluarea primara Evaluarea primara reprezinta prima etapa în managementul oricarui pacient cu functii vitale instabile si trebuie parcursa complet în maxim 30 de secunde. Aceasta evaluare presupune: Siguranta victimei si a salvatorului Evaluarea starii de constienta Asigurarea libertatii caii aeriene Evaluarea respiratiei Evaluarea circulatiei 1./Siguranta victimei si a salvatorului Salvatorul nu va patrunde într-un mediu care i-ar putea periclita viata, decât în urma unor masuri de siguranta, eventual în prezenta persoanelor care sunt instruite în acest sens (pompieri, politie). Pe de alta parte, victima trebuie scoasa cât mai repede dintr-un astfel de mediu. 2. Evaluarea starii de constienta Se realizeaza rapid, dupa schema AVPU. A pacient alert = pacient constient, cooperant V pacient care raspunde la stimuli verbali = pacientul va fi scuturat usor de umeri, adresându-i-se intrebari simple: cum te numesti? ; câti ani ai? ; unde locuiesti? P pacient care raspunde la stimul dureros (Pain) = se va ciupi de brat sau alta zona (mamelon, regiune supraclaviculara) pentru a observa reactia la durere. U pacient neresponsiv (Unresponsive) 3. Evaluarea si asigurarea libertatii caii aeriene Pentru eliberarea caii aeriene, se realizeaza: Hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Controlul vizual al cavitatii bucale. În caz de traumatism, pentru a nu se produce leziuni ale coloanei cervicale si maduvei spinarii, NU SE VOR EFECTUA HIPEREXTENSIA CAPULUI SI RIDICAREA BARBIEI. Singura manevra PERMISA este subluxatia mandibulei: cu palmele de o parte si de alta a capului victimei, se tractioneza mandibula spre anterior cu ajutorul degetelor 2 5 sprijinite de ramurile mandibulare, iar în acelasi timp se deschide gura cu cele doua police aflate la nivelul barbiei. 4. Evaluarea respiratiei Tinând caile aeriene deschise, PRIVESTE, ASCULTA si SIMTE respiratiile normale nu mai mult de 10 secunde. 31

32 5. Evaluarea circulatiei Se realizeaza prin cautarea pulsului central timp de maxim 10 secunde. La adult se prefera palparea pulsului carotidian, iar la copilul sub 1 an cel brahial, deoarece are gâtul scurt si gros si este dificil de gasit pulsul carotidian. NU SE PALPEAZA PULSUL LA AMBELE CAROTIDE SIMULTAN! Urmând acest protocol de evaluare primara, cu durata de maxim 30 secunde (evaluarea starii de constienta 10 secunde, evaluarea respiratiei 10 secunde, evaluarea circulatiei 10 secunde), salvatorul va putea sa aprecieze gradul deteriorarii functiilor vitale ale pacientului. Pacientul se poate afla în una din urmatoarele situatii: Responsiv, constient. Alterarea starii de constienta mergând pâna la coma profunda. Stop respirator (dupa deschiderea caii aeriene, pacientul are puls dar NU respira). Stop cardio-respirator (dupa deschiderea caii aeriene, pacientul NU are puls si NU respira). BASIC LIFE SUPPORT (BLS) = SUPORTUL VITAL DE BAZA LA ADULT BLS este definit ca ansamblul de masuri de resuscitare efecuate asupra unui pacient aflat în stop cardio-respirator, fara a se folosi echipamente specifice. Tehnica respiratiei gura la gura Se mentine calea aeriana deschisa. Se penseaza narile victimei. Salvatorul, asezat lateral, inspira profund apoi plaseaza buzele sale etans pe gura pacientului si insufla progresiv, timp de aproximativ 2 secunde. În momentul efectuarii manevrei, salvatorul priveste ridicarea toracelui pacientului produsa de introducerea aerului în plamâni. Dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura de pe gura pacientului, asteptând expirul lui pasiv. Tehnica realizarii compresiilor toracice Scopul este comprimarea cordului între doua planuri dure sternul si planul muscular al spatelui. Salvatorul se afla în pozitie laterala fata de victima. Metoda de determinare a locului unde se aplica masajul consta în reperarea rebordului costal si urmarirea lui prin palpare pâna la nivelul apendicelui xifoid; se aseaza doua degete alaturate pe apendicele xifoid, iar podul celeilalte palme se va plasa superior celor doua degete Plaseaza podul celeilalte palme peste prima. Tine degetele mâinilor încrucisate sau rasfirate dar ridicate de pe torace pentru ca presiunea sa nu fie aplicata pe coastele victimei. Nu aplica presiunea în portiunea superioara a abdomenului sau la partea inferioara a sternului. Pozitioneaza-te vertical deasupra pieptului victimei si cu bratele perfect întinse, deprima sternul cu 4 5 cm. Daca victima se afla în stop respirator, se aplica doar respiratii gura la gura si se urmareste revenirea respiratiilor spontane.daca victima este în stop cardio-respirator, se aplica atât compresii toracice cât si respiratii gura la gura în ritm de 30:2. Obstructia cailor aeriene la adult Obstructia cailor aeriene cu corpi straini este o cauza de moarte accidentala. Cele mai comune cauze de obstructie la adulti sunt alimentele. Daca obstructia este partiala, pacientul poate sa vorbeasca, sa respire si va fi încurajat sa tuseasca. Daca obstructia este completa, pacientul nu mai vorbeste, nu mai poate respira, 32

33 treptat poate sa devina inconstient. Manevrele aplicate: 1. Daca victima are semne de obstructie partiala, încurajeaz-o sa tuseasca. 2. Daca victima are semne de obstructie completa, Pacientul constient o Aplica pana la 5 lovituri interscapulare. o Daca cele 5 lovituri interscapulare nu au avut efect, aplica manevra Heimlich pentru pacientul constient. o Daca obstructia e înca prezenta, continua sa alternezi 5 lovituri interscapulare cu 5 lovituri abdominale. Pacientul inconstient o Aseaza-l în decubit dorsal o Cheama ajutor calificat o Asigura libertatea cailor aeriene: hiperextensia capului, ridicarea mandibulei, curatarea cavitatii bucale o Evaluarea respiratiei si efectuarea a 2 insuflatii urmarind ridicarea toracelui o Daca toracele nu se ridica se repozitioneaza capul (hiperextensie) si se încearca din nou o insuflatii Daca nici de aceasta data nu sunt eficiente, se aplica manevra Heimlich pentru pacient inconstient de maxim 5 ori. 2. APARATUL CIRCULATOR Aparatul circulator este format din cord, organul central care pompeaza sângele - si un sistem închis de vase, format din artere - capilare - vene. Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral. Structural, este un muschi striat, cu proprietati functionale comune si altor tesuturi, dar si cu proprietati specifice. Propulsarea sângelui este asigurata de contractia ventriculara, cea mai mare importanta revenind ventricului stâng; sângele este împins la fiecare contractie, dar curge în curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face ca sângele sa fie sub o anumita tensiune, denumita tensiune arteriala (TA). TA variaza în functie de vârsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate. Valorile crescute reprezinta hipertensiunea, iar cele scazute - hipotensiunea. Valori normale: Adult: / mm Hg. Cu fiecare contractie este împins în aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent în vas si se propaga ca o unda, dând pulsul. Valori normale ale pulsului: adult: / minut; Hemoragiile Hemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe plagi (rani). Dupa tipul vasului lezat poate fi: arteriala venoasa capilara Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi: mica: se pierde o cantitate de sânge de pâna la 500 ml; tensiunea arteriala si frecventa cardiaca se mentin în limite normale. 33

34 medie: se pierd ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli în ortostatism, tegumente palide, reci, TA sistolica > 100 mm Hg, AV < 100 batai/minut. mare: cantitea de sânge pierduta ml, iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare, transpiratii reci, tahicardie si hipotensiune arteriala (TAs < 100). foarte grava: pierderi de sânge de peste ml, TA < 70 mm Hg, puls slab, greu perceptibil, pacient inconstient. Hemostaza Hemostaza reprezinta oprirea curgerii sângelui, fie spontan, prin reactie locala a organismului (hemostaza spontana), fie provocata, prin diferite gesturi terapeutice (hemostaza terapeutica). Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva. Hemostaza provizorie: compresia digitala pansamentul compresiv garoul Puncte de compresie: Pentru plagile superficiale de la nivelul fetei se comprima artera temporala superficiala, anterior de tragus. Pentru hemoragiile din teritoriul arterei faciale, compresie la nivelul mandibulei. Pentru plagile umarului, se comprima artera subclavie, pe prima coasta, prin plasarea degetelor în fosa supraclaviculara, înapoia claviculei. Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie pe carotida primitiva, situata între marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian si linia mediana a gâtului. NU SE FACE COMPRESIE SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI NU SE APLICA GAROU! Pentru membrul superior se comprima artera axilara, prin apasare în axila, sau artera brahiala, pe fata interna a bratului, în santul bicipital intern. Pentru leziunile aortei si arterelor iliace, se face compresia cu pumnul a peretelui abdominal, pâna la coloana. Pentru plagile arterei femurale se comprima artera în triunghiul Scarpa, cu cele doua police suprapuse si cu palmele cuprinzând grosimea coapsei sau se procedeaza ca pentru artera iliaca. Pentru hemoragiile de la nivelul gambei sau piciorului se comprima artera în fosa poplitee. Membrul inferior lezat se va mentine pe un plan mai ridicat fata de restul corpului. Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie; se utilizeaza pansamente sterile puse direct pe rana si comprimate ferm cu podul palmei. Aplicarea garoului se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se poate controla prin alte metode. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata etc.garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave.totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului.dupa fiecare minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.ridicarea garoului se face doar în conditii de spital sau de personal competent. 34

35 3. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR Aparatul locomotor are ca functie principala deplasarea organismului în spatiu, precum si mobilizarea diverselor segmente ale acestuia, unele în raport cu altele.este alcatuit din oase cu legaturile lor (articulatiile) si muschi.oasele reprezinta partea statica (pasiva), fiind actionate de muschii care se insera pe ele si care reprezinta partea dinamica sau activa a aparatului locomotor. 4. TRAUMATISMELE.TEHNICI FOLOSITE IN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR. PACIENTULUI POLITRAUMATIZAT. Politraumatismul este o stare patologica grava în care exista 2 sau mai multe leziuni traumatice majore, cu risc vital imediat sau secundar. Pentru pacientul traumatizat, se va face o evaluare primara initial, constând în evaluarea ABC, plus o scurta examinare neurologica, apoi o evaluare secundara. Problemele constatate în cadrul evaluarii primare trebuie corectate rapid. Evaluarea primara Atentie la siguranta victimei si a salvatorului!!! A airway se refera la asigurarea libertatii cailor aeriene si cuprinde manevrele cunoscute; în plus, pentru pacientul politraumatizat, se adauga în cadrul acestei etape si asigurarea protectiei de coloana cervicala. Atentie la pacientul cu posibila fractura de coloana cervicala!!! Singura manevra permisa este subluxatia de mandibula. Protectia manuala de coloana cervicala: se fixeaza si se sustine capul pacientului din lateral, lasând urechile descoperite, sustinând si subluxând în acelasi timp mandibula. Astfel se axeaza capul, gâtul, trunchiul si pozitia se va mentine pâna la imobilizarea completa. Urmeaza plasarea gulerului cervical, introducându-l dinspre partea posterioara a gâtului. B breathing asculta, priveste si simte respiratiile. C circulation verifica pulsul carotidian. În finalul evaluarii primare se face o scurta evaluare neurologica, utilizând formula AVPU. Evaluarea secundara presupune o examinare amanuntita a pacientului, din cap pâna in picioare, pentru a se constata orice leziune sau modificare la nivelul segmentelor corpului. MOBILIZAREA TRAUMATIZATULUI Asezarea pacientului pe targa Se plaseaza targa lânga victima; la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceasta va fi întoarsa lateral si un salvator va împinge targa sub pacient.este nevoie de minimum 4 salvatori: unul mentine capul în ax, 2 salvatori sustin toracele, bazinul si picioarele, iar al 4 lea mobilizeaza targa. Tipuri de targi Targa metalica (targa cu lopeti) Targa de coloana tip Baxtrap Targa vacuum Tipuri de atele atele simple liniare sunt rigide, capitonate, necesita fixare cu fasa. atele cutie sunt ideale pentru fracturile extremitatilor distale. atele gonflabile se folosesc mai ales pentru imobilizarea unei fracturi deschise, cu sângerare importanta, deoarece realizeaza si hemostaza. atele vacuumatice reprezinta echivalentul saltelei vacuum; sunt foarte bune pentru fracturile extremitatilor distale de membre. atele de tractiune utile pentru reducerea si imobilizarea fracturii de treime medie de femur. 35

36 TRAUMATISME OSTEO ARTICULARE Traumatismele osteo - articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme. FRACTURILE Fracturile reprezinta întreruperea continuitatii osoase în urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului. Clasificarea fracturilor fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte. fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga. Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor ce pot sa apara. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate din crengi, scânduri, de lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura, pentru a impiedica deplasarea fragmentelor osoase. Pentru membrul inferior, se poate folosi celalalt membru inferior pe post de atela. LUXATIA Luxatia reprezinta pierderea contactului dintre doua suprafete articulare, produsa de un factor traumatic. Luxatiile pot fi complete (deplasarea este totala) sau incomplete (subluxatii, când deplasarea este partiala). Primul ajutor consta în imobilizarea corecta a membrului afectat cu transportul ulterior într-o unitate spitaliceasca. TRAUMATISMELE PARTILOR MOI În functie de starea tegumentului traumatismele pot fi închise - contuzii sau deschise plagi. CONTUZIILE Sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor. Contuziile pot fi usoare sau grave, superficiale, sau, profunde. Echimoza este o contuzie superficiala datorata ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat; în timp apare modificarea culorii de la brun rosiatic, la albastru si apoi galben. Tratamentul consta în repausul articulatiei, punga cu gheata. Se resoarbe în de zile. Hematomul este o acumulare de sânge într-un spatiu creat în urma unui traumatism, din cauza ruperii unor vase mai mari de sânge. Poate fi localizat sau difuz, superficial sau profund. PLAGILE Plagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. Tratamentul consta din toaleta locala a plagii si pansarea ei daca se impune. Toaleta plagii impune dezinfectarea tegumentelor din jur cu alcool sanitar, cu tinctura de iod, betadina sau chiar spalare cu apa. În plaga se pot pune betadina sau apa oxigenata. PANSAMENTE SI BANDAJE Un pansament se aplica deasupra unei rani cu scopul de a o proteja de contaminare cu germeni, de a opri o hemoragie, de a absorbi secretiile. Pansamentul trebuie sa fie steril. Bandajul reprezinta o bucata de material care fixeaza un pansament sau o atela în pozitia respectiva. Tipuri de bandaje Bandajul circular: Se ancoreaza bandajul prin amplasarea capatului pe zona afectata, realizând cateva ture circulare suprapuse. 36

37 Bandajul în forma de opt: Se ancoreaza bandajul cu una sau doua ture circulare in jurul zonei afectate. Urmatoarele ture se vor plasa oblic, în forma cifrei 8, fiecare tura acoperind-o pe cealalta cu ž din latimea benzii; în final se fixeaza. Bandajul umarului: Degetele se lasa libere!! Bandajul capului (capelina) Bandaj pentru nas, barbie, ochi si urechi (bandajul în prastie ) ARSURI Arsurile reprezinta una din cele mai grave si mutilante agresiuni, fiind produse ca rezultat al actiunii caldurii asupra tesuturilor; caldura devine lezanta pentru tesuturile vii când depaseste 46 C. Gradul arsurilor Clasificarea gradelor arsurii se face tinând cont de straturile tegumentare afectate Gradul I: se lezeaza doar stratul superficial al pielii; pot sa apara eritem, usor edem, durere, cu sau fara vezicule. Gradul II: afecteaza pielea în profunzime, afectând si dermul; sunt prezente flictene cu continut clar, edem, eritem, durere. Gradul III: distruge toate straturile pielii; tegumentul are aspect carbonizat, iar durerea este mai putin intensa deoarece se distrug terminatiile nervoase. Exista flictene dar cu continut sangvinolent. Arsura de gradul I si II Se pune zona respectiva sub jet de apa rece sau se aplica o compresa cu apa rece, apoi se acopera arsura cu o compresa sterila. Se pot aplica spray-uri sau creme special destinate pielii arse. Arsura de gradul III Nu se îndeparteaza hainele lipite de pielea arsa. Se pun comprese cu apa rece pe zonele afectate. La acesti pacienti apar de obicei probleme respiratorii, astfel încât se vor lua masurile care se impun. Acesti pacienti vor fi transportati de urgenta la spital Arsura electrica Nu se atinge victima pâna când curentul electric nu este întrerupt sau atât timp cât victima se mai afla în contact cu sursa, pentru ca se poate electrocuta si salvatorul. Daca victima nu respira, se mentin deschise caile aeriene, se fac respiratii artificiale. Daca nu respira si nu are puls, se adauga si masaj cardiac. Arsurile aparute, localizate mai ales la nivelul zonei de contact, se trateaza cum s-a descris mai sus. SUPRAEXPUNEREA LA CALD În urma expunerii prelungite la caldura pot sa apara arsura solara, crampele musculare, deshidratarea si socul caloric. Arsura solara Se pune apa rece pe zona arsa de soare, chiar si comprese udate cu apa rece; membrele arse de soare se tin ridicate mai sus decât restul corpului. Daca este necesar se bandajeaza zonele sever afectate si se solicita ajutor medical. Se aplica unguente, creme, spray-uri speciale pentru arsuri solare. Crampele musculare Crampele musculare sunt dureri si spasme aparute din cauza pierderilor de saruri minerale în urma transpiratiilor abundente Tratament Se aseaza victima într-un loc racoros. Se maseaza usor zona cu crampe. 37

38 Daca victima nu varsa, se dau sucuri de fructe sau apa rece sarata, jumatate de pahar la fiecare 15 minute, timp de o ora. Supraveghere medicala, pentru ca pot sa apara complicatii. Deshidratarea Apare în situatiile de expunere la temperaturi înalte si umiditate mare. Tratament Se muta victima la umbra sau într-o zona mai racoroasa. Se întinde pe jos. Se ridica picioarele victimei mai sus dacât restul corpului. Daca victima nu varsa, se administreaza înghitituri mici de apa sarata (1 lingurita de sare la un pahar de apa). Se pun comprese reci pe fata si corp. Daca starea pacientului e grava sau se înrautateste, se transporta la spital. Socul caloric (insolatia) Reprezinta o urgenta majora deoarece poate pune în pericol viata; se datoreaza unei perturbari a sistemului de reglare a temperaturii din interiorul corpului aparuta din cauza expunerii la o temperatura mare si a imposibilitatii de a regla temperatura mare la care a fost supus. Tratament Se înlatura hainele victimei si aceasta va fi asezata într-o cada cu apa rece sau se uda cu furtunul, pâna când temperatura scade la 38 C, fara a coborî temperatura sub aceasta valoare. Victima va fi uscata ulterior prin stergere. Se solicita ajutor medical. Nu se vor administra bauturi alcoolice, ceai sau cafea. DEGERATURILE (SUPRAEXPUNEREA LA FRIG) Degeraturile sunt leziuni provocate de frig, din cauza expunerii corpului la temperaturi scazute; ele apar când în interiorul celulelor pielii se formeaza cristale de gheata. De obicei afecteaza degetele de la,picioare,sau,mâini,nasul,sau,urechile,(extremitatile). Tratament Se acopera partea înghetata cu haine mai groase, cu paturi, etc. Nu se freaca zona înghetata cu zapada. Se aduce victima în casa daca este afara. Se pune zona înghetata în apa cu temperatura între C. Zonele afectate nu vor veni în contact cu o sursa de caldura (soba, radiator) pentru ca pot aparea arsuri. Se pot administra lichide calde, dar nu bauturi alcoolice. Victima trebuie sa-si miste degetele imediat ce începe sa le simta. Victimele cu degeraturi ale degetelor nu vor fi lasate sa mearga pâna nu îsi revin! Se pot pune comprese sterile între degete, pentru ca acestea sa stea departate. Se opreste procesul încalzirii când pielea devine roz si îsi recapata sensibilitatea. Hipotermia Valoarea normala a temperaturii este de 36,5 37 C; scaderea temperaturii centrale sub 35 C se numeste hipotermie. Tratament 38

39 Asezarea victimei într-o încapere calda Îndepartarea hainelor ude Înfasurare în haine uscate si încalzite, paturi (se aplica pentru formele usoare, cu o temperatura peste 32 C) Pentru cazurile mai grave, cu temperatura de C, se aplica reîncalzire externa activa, adica scufundarea într-o cada cu apa încalzita la 40 C Daca victima este constienta si nu varsa, se administreaza bauturi calde: ceai, cafea, supa, dar nu bauturi alcoolice. Când se impune, se fac manevre de resuscitare, masajul cardiac fiind mai dificil, deoarece toracele victimei este mai rigid.! Hipotermicul nu va fi declarat decedat pâna nu este reîncalzit. 5. SITUATII PARTICULARE DIN VIATA DE ZI CU ZI Aschii intrate în piele Spalarea zonei cu apa si sapun. Extragerea cu o penseta daca are un capat la vedere. Daca este înfipta si nu ramâne un capat afara, se îndeparteaza usor pielea din jur cu un ac steril, apoi se extrage aschia cu penseta. Daca aschia se rupe în piele sau este înfipta prea adânc pentru a putea fi extrasa, soliciti ajutor medical. Dupa îndepartare se dezinfecteaza cu apa oxigenata sau rivanol. Se aplica bandaj steril. Convulsii Convulsia reprezinta o perturbare a activitatii electrice a creierului ce determina o serie de miscari necontrolate ale musculaturii corpului; se poate produce în timpul unei stari de inconstienta totala sau partiala. Daca victima e gata sa cada, trebuie prinsa si asezata pe podea. Lasarea ei pe loc si asigurarea permeabilitatii caii aeriene. Plasarea eventual a unei pipe Guedel sau Berman. Daca este cazul, se fac respiratii artificiale. Transport la spital când îsi revine. Hiperventilatia Hiperventilatia este o respiratie mai rapida si mai profunda decat normal, datorata unei tensiuni emotionale sau unei suparari. Linistesc victima si ii cer sa respire normal. Pun victima sa respire într-o punga de plastic Hipoglicemia Reprezinta scaderea cantitatii de glucoza din organism, din cauza unui aport alimentar diminuat sau chiar absent, a unui efort fizic intens, a abuzului de alcool sau a administrarii unei doze crescute de insulina, mai ales în absenta alimentatiei, la pacientii cu diabet zaharat insulino - dependent. Evaluez rapid starea pacientului. Daca este constient si respira, administrez o lingurita de zahar, sucuri sau apa îndulcita. Metoda se aplica si pacientilor cu diabet zaharat insulinodependent care sunt gasiti într-o stare de hipoglicemie!!! 39

40 Daca este inconstient nu pot administra nimic pe cale orala; e nevoie de perfuzie cu glucoza si deci de ajutor medical calificat. Daca nu respira, asigur permeabilitatea caii aeriene si aplic respiratii artificiale. Pacientul trebuie investigat, deoarece hipoglicemia pune viata în pericol. Creierul are nevoie acuta de glucoza!!! Infarctul Este o zona de necroza celulara datorita obstructiei partiale sau totale a unui ram al arterelor coronare. Semne si simptome: Durere precordiala (toracica), neinfluentata de respiratie sau de miscarile efectuate, de intensitate medie spre mare, cu aparitie de obicei nocturna sau în repaus, cu caracter de gheara, arsura, apasare, continua sau intermitenta cu durata peste 30 minute, cu iradiere în umeri, gât, maxilar, ceafa, interscapulovertebral, membrele superioare, coate, epigastru, dar nu mai jos de ombilic. Transpiratii Greata, varsaturi Neliniste Sun la ambulanta. Asigur libertatea cailor aeriene si verific periodic starea pacientului. Daca se impune (daca pacientul intra în stop cardio-respirator) fac respiratii artificiale si compresii toracice. Se va administra 1 comprimat de Aspirina care trebuie mestecata (la pacientul constient). Inecul În toate situatiile în care este implicata o persoana care se îneaca, amintiti-va sa va protejati pe voi însiva; în apa adânca, cineva care se îneaca poate trage sub apa salvatorul. Nu uitati sa ajutati victima atât,cât,se,poate!!! Trebuie sa îmi dau seama când o persoana se îneaca!!! Solicit ajutor calificat. Intervin în momentul în care victima se afla la mal sau este adusa la mal de persoane pregatite în acest sens. Fac evaluarea starii victimei. Atentie la aceste victime pentru ca pot prezenta leziuni de coloana cervicala!!! Daca victima nu respira, trebuie începute respiratiile artificiale. Daca nu respira si nici nu are puls, se fac respiratii artificiale si masaj cardiac. Daca este constienta, se pune în pozitie de siguranta, deoarece daca a înghitit apa sarata, poate sa se declanseze reflex de varsatura. Solicit ajutor medical. Intepaturile Desi majoritatea insectelor produc prin întepare doar o reactie locala (eritem, edem), unele întepaturi pot pune viata în pericol daca victima face o reactie alergica la întepatura respectiva. De obicei albina îsi lasa acul înfipt in piele; se încearca îndepartarea acului albinei prin razuirea pielii în jurul întepaturii!! Nu se stoarce zona respectiva, pentru ca favorizeaza extinderea veninului. Se spala zona cu apa. Se poate aplica gheata împachetata în tifon pentru a scadea cantitatea de venin absorbita. Lipotimia Este o stare de slabiciune, asociata cu caderea victimei respective, cu pierdere reversibila si de scurta durata a starii de constienta. 40

41 Prind victima daca sunt în preajma ei, pentru a nu se lovi Asez victima pe jos, cu membrele inferioare pe un plan mai sus decât restul corpului (pozitie Trendelenburg). Eventual o pun în pozitie de siguranta sau macar cu capul într-o parte. Stropesc victima cu putina apa. Astept sa-si revina si o supraveghez. Muscatura Muscaturile pot provoca infectii serioase, iar cele de pisici si câini pot transmite rabia (turbarea). Se curata rana cu apa si se pune sub jet de apa timp de câteva minute. Se aplica un pansament steril. Atentie la muscatura de sarpe!! În acest caz, deasupra muscaturii se va aplica un garou si se transporta de urgenta la spital. Raul de inaltime Apare din cauza diminuarii cantitatii de oxigen în aerul inspirat, mai ales la altitudini mari, peste 2000 m. Îmi pastrez calmul si îi sugerez victimei sa faca la fel; încerc sa o linistesc. Cobor victima de la înaltimea respectiva. Nu o las singura; o însotesc!! Daca victima nu respira, asigur permeabilitatea cailor aeriene si fac respiratii artificiale. Primul ajutor folositi manusile de protectie (de unica folosinta). in cazul unei rani usoare, superficiale, curatati si spalati rana cu apa, apoi tamponati folosind comprese sterile. dupa dezinfectare, bandajati cu o fasa curata. daca in urma ranirii se produce o sangerare abundenta, apasati cu putere pe rana respectiva si puneti un pansament. SIGURANTA ÎNAINTE DE TOATE Este foarte important sa va creati un mediu sigur în care sa acordati primul ajutor. Ce trebuie sa faceti: Sa va protejati o nu intrati în contact direct cu fluidele pacientului (sânge, saliva) deoarece se pot transmite boli o folositi echipament de protectie, masti, manusi o în anumite situatii înec, intoxicatie cu monoxid de carbon - lasati-i pe cei pregatiti în acest sens sa intervina primii, apoi acordati ajutorul de care este nevoie. Sa va asigurati ca victima este într-o zona lipsita de pericole (trafic auto, pericol electric, termic, de prabusire, etc.); Daca victima este într-o situatie potential periculoasa, cel mai bine este sa fie mutata într-o zona sigura;!!! ATENTIE - mutarea victimei se va face astfel încât sa nu îi fie agravate leziunile existente; 1. Acces rapid Cum functioneaza 112? apelantul formeaza 112 dispecerul de serviciu primeste apelul, moment în care îi sunt afisate numarul de telefon al apelantului si adresa apelantului, locatia de unde suna acesta. dispecerul raspunde: 112. Ce urgenta aveti? 41

42 în functie de natura urgentei apelul va fi redirectionat spre Ambulanta, Politie sau Pompieri Daca sunati la 112 trebuie sa anuntati: Ce urgenta aveti; Unde este urgenta; Unde va aflati; De la ce numar de telefon sunati; Cum va numiti. Dupa furnizarea acestor date trebuie sa ramâneti la telefon pentru a primi eventuale recomandari legate de modul în care se poate acorda primul ajutor la fata locului. 2. Resuscitare precoce BLS BLS sau Basic Life Support cuprinde masurile precoce de resuscitare cardio-pulmonara: verificarea permeabilitatii cailor aeriene (Airway) verificarea respiratiei (Breath) verificarea pulsului (Circulation) aplicarea protocolului de resuscitare cardio-pulmonara de baza 3. Defibrilarea precoce La pacientii aflati în stop cardio-respirator, cu ritm socabil, defibrilarea precoce poate însemna diferenta dintre viata si moarte. Defibrilarea se realizeaza de catre personal medical, deoarece momentan nu exista sau exista foarte putine defibrilatoare automate externe în dotarea altor institutii decât Serviciul de Ambulanta, SMURD, Pompieri sau diversele unitati spitalicesti. 4. Suport vital avansat precoce Advanced Life Support cuprinde manevrele instituite de la sosirea echipei medicale din cadrul Serviciului de Ambulanta sau SMURD si pâna la stabilizarea pacientului. 5. Transport rapid - se realizeaza cu autovehicule speciale (ambulanta, elicopter). 6. Directionare catre unul din cabinetele din structura Unitatii Primire Urgente, in functie de natura urgentei Exemplu : În Constanta, Unitatea de Primire Urgente (UPU) este structurata astfel: Salon de tratamente Camera de Resuscitare pentru cazurile foarte grave Urgente Medicale preia cazuri usoare si medii Urgente Ortopedice si Neurochirurgicale Urgente Chirurgicale si Urologice Urgente Ginecologice Laborator SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA BATRANILOR LA DIMICILIU. SERVICII ADIACENTE. A. PLANIFICAREA ACTIVITATILOR DE INGRIJIRE A PERSOANEI ASISTATE 1. Planificarea activităţii zilnice si gestionarea resurselor alocate Pentru întocmirea corespunzătoare a planului zilnic de îngrijire se identifica succesiunea firească a activităţilor.activităţile sunt identificate în colaborare cu familia/persoana asistată. Resursele sunt stabilite/alocate în conformitate cu volumul şi tipul activităţilor din planul de îngrijire.resursele materiale/băneşti sunt alocate în funcţie de posibilităţile financiare ale familiei. Programul 42

43 este evaluat şi adaptat în funcţie de situaţiile neprevăzute apărute, pentru îngrijirea eficientă a persoanei asistate.planul zilnic de îngrijire este adaptat permanent în funcţie de modificările comportamentale (schimbarea stării emoţionale: vesel, încrezător în vindecare, pesimist, trist; schimbarea stării de sănătate) survenite la persoana asistată. Adaptarea programului zilnic este efectuată cu respectarea etapelor principale (îngrijiri igienice, alimentaţie, mobilizare) cuprinse în planul zilnic de îngrijire. Se tine cont si de particularităţile persoanei asistate: grad de senilitate; handicap fizic/psihic; imobilizat la pat temporar/permanent etc. Resursele materiale (alimentele necesare alimentării persoanei asistate; materiale de igienizare; lenjerie de pat, de corp pentru persoana asistată; medicamente) alocate de familie sunt gestionate cu corectitudine pentru asigurarea îngrijirilor conform tehnicilor de îngrijire. Gestionarea resurselor băneşti este efectuată cu corectitudine pentru satisfacerea nevoilor/plăcerilor imediate ale persoanei asistate.resursele băneşti alocate zilnic/săptămânal/lunar de familie sunt utilizate cu respectarea indicaţiilor familiei angajatoare. 2. Completarea fişei de îngrijiri a persoanei asistate Îngrijitorul la domiciliu bătrâni trebuie să sesizeze şi să noteze în fişa de îngrijiri aspecte privind situaţiile noi apărute în starea generală a persoanei asistate, precum şi măsurile imediate adoptate pentru eliminarea riscurilor.astfel, diferitele capacităţi ale ingrijitorului la domiciliu ii conferă opt competenţe care sunt legate de activităţi specifice: 1. să insoţească o persoană in activităţile importante ale vieţii ei cotidiene, ţinand cont de nevoile şi de gradul de autonomie al persoanei asistate; 2. să aprecieze starea clinică a unei persoane; 3. să realizeze ingrijiri adaptate stării clinice a persoanei asistate; 4. să folosească tehnici preventive de menţinere şi regul pentru instalarea şi mobilizarea persoanei asistate; 5. să stabilească o comunicare adaptată cu persoana asistată şi anturajul acesteia; 6. să folosească tehnici de intreţinere a locuinţei şi materiale specifice de igienă; 7. să culeagă şi să transmită, in cadrul echipei, informaţii despre persoana asistată pentru a asigura continuitatea ingriirilor acesteia; 8. să-şi organizeze activităţile in cadrul unei echipe multi-disciplinare. Ingrijitorul va asigura ajutor persoanei asistate, in funcţie de nivelul lui de competenţă, iar intervenţiile sau modificările care pot apărea la nivelul persoanei ingrijite vor fi notate intr-o fisă de ingrijire. Orice modificare survenită în comportamentul persoanei asistate trebuie identificată rapid şi notată în fişa de îngrijiri.datele identificate sunt evaluate cu corectitudine pentru adaptarea îngrijirilor imediate, necesare şi semnalate familiei.datele specifice sunt consemnate corect, lizibil, concis în formulare corespunzătoare.fişa de îngrijiri este pusă zilnic la dispoziţia familiei/echipei medicale. In cadrul unei fişe de ingrijire a persoanei asistate se regăsesc informaţii precum: Măsurarea parametrilor vitali: - temperatura - tensiunea arterială - ritmul respirator - frecvenţa cardiacă - greutatea - inălţimea - starea de conştienţă 43

44 - pulsul Supravegherea semnelor clinice: - modificări survenite la nivelul stării pielii şi tegumentelor (roşeaţă, paloare, prezenţa edemelor); - diureza caracteristici (cantitatea, culoarea, aspectul) - bilanţul ingestie - excreţie - materiile fecale caracteristici (cantitate, culoare, miros, aspect...) - este prezentă/nu constipaţia - vărsăturile (cantitate, culoare, miros, aspect) Observarea durerii sau a comportamentului: - evaluarea eficientă a durerii; - recunoaşterea poziţiilor antalgice folosite de persoana asistată; - luarea in calcul a lamentărilor privind durerea a persoanei asistate; - aprecierea stării de anxietate a persoanei asistate; - reperarea schimbării de comportament a persoanei asistate; Ingrijitorul va nota in fişa persoanei asistate, intervenţiile realizate şi modificările pe care le observă pe durata intervenţiei de ingrijire.informaţii trebuie să fie menţionate, in scris, clar, precis, concise, iar detaliile sau completările pot fi transmise, oral, membrilor echipei. De asemena, in fişa de ingrijire a persoanei asistate se pot regăsi următoarele informaţii: - intervenţiile realizate de ingrijitor; - incidente care pot surveni pe durata intervenţiile; - observaţii cu privire la autonomia persoanei asistate (de exemplu, ce activităţi a realizat, singură, pe parcursul zilei, persoana asistată); - informaţii şi observaţii noi aflate din comunicarea ingrijitorului cu persoana asistată; - informaţii cu privire la comportamentul şi cuvintele persoanei asistate (exprimate de persoana asistată sau observate de ingrijitor). Un model de fişă de îngrijire, pe lăngă informaţii despre măsurarea funcţiilor vitale mai poate cuprinde: Numele şi prenumele persoanei asistate Varsta: Domiciliul: Dificultate vizuală Dificultate auditivă Alergii: Dieta: autonomă dependenţă parţială dependenţă totală Alimente preferate: Tub gastric Tub nazogastric Greţuri niciuna uşoare, se poate alimenta moderate, se alimentează puţin severe, nu se poate alimenta vărsături 44

45 Dentiţie naturală superioară inferioară Proteză dentară superioară inferioară Igiena bucală autonomă cu ajutorul Respiraţia autonomă uneori, dificilă adesea, dificilă Tuse seacă expectorantă Tegumente cu aspect normale uscate cianotice cu prurit edemaţiate Probleme la nivelul tegumentelor hiperdermie ischemie flictenă/eroziune superficială escare profunde invazie musculară/osoasă Secreţii niciuna serosangvină purulentă Recomandări cu privire la: schimbarea poziţiei restrangerea mişcărilor Altele Leziuni ale pielii Eliminarea autonomă la toaletă, cu ajutor la pat (ploscă şi/sau bazinet) sondă nr montată in data de Incontinenţă urinară de materii fecale 45

46 Igiena corporală autonomie dependenţă parţială dependenţă completă Obiceiuri personale Imbrăcare autonomie dependenţă parţială dependenţă completă Modificăricare au survenit in urma bolii Mobilizare autonomie dependenţă parţială dependenţă completă Modificăricare au survenit in urma bolii Activităţi de destindere (de timp liber, de relaxare) Factoricare influienţează activităţile Nivelulde satisfacţie după realizarea activităţilor Durerea Intensă (0-10) Localizare Durata constantă intermitentă scurtă Natura durerii (calificativ folosit de persoana asistată) Repercusiunile durerii asupra activităţilor vieţii cotidiene Factori care declanşează durerea Obiceiuri de somn Modificări survenite in urma apariţiei bolii: niciuna dificultăţi de adormire sau somn superficial/agitat som redus sau intrerupt cel puţin 2 ore in timpul nopţii insomnie, cel puţin 2-3 ore de somn/noapte Somnolenţă niciuna uşoară, se trezeşte uşor moderată, se trezeşte dacă este stimulat, ajutat severă, se trezeşte cu dificultate Coşmaruri Halucinaţii Măsuri corective (la indicaţia medicului) Relaxare (metoda folosită) 46

47 B. ASISTAREA ALIMENTAŢIEI ŞI ADMINISTRAREA ALIMENTELOR Meniul este stabilit cu responsabilitate prin consultarea familiei corespunzător posibilităţilor materiale ale acesteia. Stabilirea meniului este efectuată cu corectitudine cu respectarea principiilor alimentare specifice vârstei. În stabilirea meniului, prescripţiile medicale sunt respectate cu stricteţe. Hrana este pregătită cu corectitudine conform reţetarului.tipul de administraţie este ales în conformitate cu particularităţile persoanei asistate prin aplicarea tehnicilor specifice. Administrarea alimentaţiei este realizată cu conştiinciozitate la ore fixe conform programului zilnic de îngrijire. Crearea/redobândirea deprinderilor de administrare a alimentelor de către persoana asistată este efectuată cu calm.administrarea lichidelor este efectuată cu corectitudine pentru asigurarea aportului hidric corespunzător particularităţilor persoanei asistate : vârstă, caracteristici psiho-fizice, stare de sănătate. Tipul de administrare a hranei poate să fie pasiv sau activ. Preferinţele şi obiceiurile culinare pot fi specifice zonei geografice. Dacă nu există un regim alimentar prescris de medic, care trebuie avut în vedere şi respectat de către asistentul personal (dietele se diferenţiază pe tipuri de boli), alimentaţia bolnavului trebuie să fie variată şi completă, formată din alimentele de bază: pâine, carne, produse din lapte, ouă, zarzavaturi şi legume proaspete (salate) ori gătite, fructe proaspete ori sub formă de compoturi deoarece toate acestea conţin substanţe necesare vieţii- proteine, lipide, glucide, vitamine şi săruri minerale. O regulă în administrarea hranei este servirea meselor la ore fixe, aceasta va obişnui aparatul digestiv să aibă o activitate regulată. În acest fel nu se ajunge la indigestii şi balonari. Bolnavul trebuie îndemnat să mestece lent şi îndelung alimentele, pentru a le digera mai uşor. Dacă posibilităţile de a mesteca ale bolnavului sunt mici, hrana îi va fi administrate sub formă de pastă (mărunţită fin cu mixerul sau pasată- trecută printr-o sită). Dacă nu există contraindicaţii ale medicului, lichidele se vor bea des şi în cantităţi mici pentru a se evita încărcarea stomacului. Apa poate fi înlocuită în limonade, sucuri sau ceai.în afecţiunile în care cantitatea de lichide ingerate (băute) nu are importanţă, bolnavul poate să bea fără restricţie. Este inuman să nu i se dea unui bolnav care nu-şi poate controla sfincterele (adică care se scapă pe el) să bea când simte nevoia, pe motiv că în acest mod se va murdări mai rar şi mai puţin. Bolnavul în stare gravă, care nu se poate hrăni singur, va fi aşezat în poziţie semişezândă sau dacă starea lui nu permite aceasta se va menţine poziţia culcat.asistentul personal se va plasa în dreapta bolnavului şi îl va hrăni. În cazuri extreme se poate folosi hrănirea prin sondă.în astfel de cazuri există riscul apariţiei vomei. Acest fenomen nu este periculos în sine. Foarte periculoasă este, însă, aspiraţia (tragerea în plămâni) a vomei care poate, datorită acidului din sucul gastric (lichidul pe care îl produce stomacul pentru digerarea hranei), să ardă căile respiratorii (plămânii) şi să producă stop cardio-respirator.de aceea, sonda va fi introdusă, dar mai ales scoasă cu delicateţe pentru a nu declanşa reflexul de vomă. După terminarea mesei bolnavul trebuie curăţat şi apoi lăsat să se odihnească. 1. Alimentaţia asistatului Deoarece prin alimentaţie se menţine energia organismului, îngrijirea asistatului are în vedere atât stabilirea unui regim alimentar echilibrat corespunzător afecţiunilor pe care le are fiecare asistat în parte, cât şi administrarea lui. Alimentaţia trebuie să asigure aportul unor alimente în concordanţă cu nevoile organismului, diferenţiate după vârstă, muncă, starea de sănătate sau de boală, starea fiziologică etc. Alimentaţia asistatului trebuie să respecte următoarele principii: 47

48 o Inlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului cele necesare creşterii, la copii, sau cele necesare pierderilor prin consum exagerat, la adulţi; o Asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal, creşterii şi celorlalte funcţii; o Favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave; alimentaţia poate influenţa tabloul clinic, caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei acestuia, devenind un factor terapeutic; o Prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile latente, transformării bolilor acute în cronice şi apariţia recidivelor; o Consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. 2. Calcularea raţiei alimentare Proporţia alimentelor, de origine animală sau vegetală, pe 24 ore, alcătuieşte raţia alimentară, variabilă după vârstă, munca prestată, starea de sănătate sau boală; ea trebuie să corespundă atât calitativ cât şi cantitativ. Pentru a putea fi calculată, trebuie să se cunoască nevoile organismului şi valoarea nutritivă a diferitelor alimente. Raţia alimentară se măsoară în calorii. La raţia minimă de 1600 cal necesară organismului în repaus, se adaugă raţia care trebuie să acopere necesarul de calorii pentru munca depusă în plus. O persoană în repaus absolut la pat necesită 25 cal/kg corp (de exemplu, o persoană de 60kg necesită 1500 cal pe 24 ore, un copil necesită cu 20-30% mai mult, iar un bătrân cu 10-15% mai puţin). Necesităţile calorice cresc dacă persoana lucrează, dacă are febră (cu 13% pentru fiecare grad de temperatură), dacă are convulsii, etc. Asigurarea aportului alimentar corespunzător poate fi realizată numai prin calcularea exactă a necesităţilor, ţinând seama de valoarea nutritivă a principiilor alimentare: 1g glucide = 4,1 cal; 1g proteine = 4,1 cal; 1g lipide = 9,3 cal. Exemple de valoari nutritive a unor alimente 100 grame Brânză telemea de oaie contine 260 calorii (17 g proteine, 20 g lipide si un g glucide) 100 grame Brânză slabă de vacă contine 97 calorii (17 g proteine, 1,2 g lipide si 4 g glucide) 100 grame Carne slabă de vacă contine 118 calorii (21 g proteine, 3,5 g lipide si 0 g glucide) 100 grame Carne grasă de vacă contine 226 calorii (18,3 g proteine, 16,3 g lipide si 0 g glucide) Raţia alimentară echilibrată la adult va cuprinde: glucide - 6 g/kg corp/24 ore; lipide - 1 g/kg corp/24 ore; proteine 1 g/kg corp/24 ore. La bătrâni raţia de proteine scade. La calcularea raţiei alimentare trebuie să se realizeze un echilibru între principiile nutritive, astfel: 50-55% glucide, 10-15% proteine şi 30-40% lipide de asemenea, 40% din proteine trebuie să fie de origine animală şi 60% de origine vegetală, iar lipidele trebuie să fie 35% de origine animală şi restul de origine vegetală.de cele mai multe ori alimentatia persoanei ingrijite este stabilita prin colaborare cu familia sau prin prescriptiii medicale. În funcţie de starea asistatului, alimentarea lui se poate face: - activ (asistatul mănâncă singur în încăperea de servit masa, sau în încăperea în care stă); - pasiv ( asistatului i se introduc alimentele în gură); - artificial (alimentele sunt introduse în organismul asistatului în condiţii nefiziologice). 48

49 3. Retetar specific particularitatilor persoanei asistate Prin dietoterapie se inţelege tratamentul bolilor prin alimente (dieta), iar regimul alimentar sau dieta trebuie să asigure valoarea calorică alimentaţiei normale (raportată la varstă, sex, stări fiziologice). Există o multitudine de regimuri dietetice, in funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun. Din punct de vedere al cantităţii, regimurile sunt hipocalorice şi hipercalorice, iar calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de imbolnăviri. 1. Regimul hidric se realizează prin introducerea in organism a unei cantităţi mai mari de apă sau lichide a căror cantitatea nu va depăşi 2 litri ce se va administra in doze mici, fracţionate şi nu trebuie să depăşească 2-3 zile, timp in care bolnavul va sta obligatoriu la pat. Indicaţii: in primele zile postoperatoriu, in diaree acută, gastrită acută, litiază renală. Alimente premise sunt supe de legume, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu zaharină, zeamă de orez, bulionul de legume. 2. Regimul hidro-zaharat este indicat in : hepatita epidemică, insuficientă hepatică, in perioada febrilă a bolilor infecţioase. Ca alimente premise in acest regim avem: sucuri de fructe indulcite, ceaiuri indulcite, zeamă de compot, zeamă de orez. 3. Regimul hipocaloric este indicat in boli cardiovasculare şi mai ales in obezitate. Alimente premise: branza de vaci, laptele, carnea alba, legume, mere. Sunt interzise: zahărul, dulciurile, pastele făinoase, sosurile, carnea grasă, strugurii, prunele. 4. Regimul hipercaloric este indicat in: diaree cronică, stări febrile prelungite, neoplasme, tuberculoză, in perioada de creştere a copiilor, in sarcină sau lactaţie. Regimul va fi realizat mai ales pe seama glucidelor şi grăsimilor (undelemn, unt, făinoase combinate cu dulciuri, dulceaţă, miere). 5. Regimul lactat se indica in primele 3-5 zile ale fazei acute in boala ulceroasă, in primele zile după hemoragia digestive superioară. Ca alimente permise se pot folosi laptele la care se poate adăuga frişca sau smantana. 6. Regimul lacto-făinos este indicat in ulcer gastric, după operaţii pe stomac. Ca alimente premise:branza de vaci, piureuri de legume, făinoase, oua moi, cas, lapte, smantană, frişcă. 7. Regimul din diabetul zaharat alături de tratamentul medicamentos, reprezintă condiţia esenţială a menţinerii vieţii diabeticului cat mai aproape de normal. Diabetul zaharat este de două tipuri: diabet insulinodependent (DZ tip I cel care necesită insulină) şi diabet zaharat insulinoindependent (DZ tip II cel care se tratează cu medicaţie orală sau regim alimentar) In diabetul de tip I, in general sunt necesare trei mese principale şi două gustări care trebuie să fie luate in fiecare zi la aceeaşi oră conform tratamentului insulinic.in cazul pacienţilor cu diabet de tip II, care majoritatea sunt şi obezi, obiectivul principal al dietei il reprezintă scăderea in greutate. In general, regimul pentru această formă de diabet, este format din trei mese pe zi, indiferent dacă se asociază şi tratament oral. Alimentele premise sunt: carnea de vacă, viţel sau pasăre, peştele, branzeturile. Ca legume sunt admise: varza, conopida, spanacul, dovleacul, salata, vinetele, ardeiul gras, castraveţii,roşiile. Alimentele care trebuiesc obligatoriu cantărite (deoarece pacientul diabetic trebuie să consume o anumita cantitate din acestea pe zi) sunt: fructele, lactatele, cartofii, orezul, grişul, pastele făinoase (acestea din urma se cantăresc fierte), painea, mămăliga. Sunt interzise: biscuiţii, legumele uscate (fasole, mazăre, linte), zahărul, dulciurile, berea, vinul, ţuica, strugurii, prunele, mierea de albine, bananele, curmalele. 8. Regimul hepatic este indicat in hepatita cronică agresivă, ciroza hepatică decompensată, neoplasm hepatic. 49

50 Alimente premise: branza de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, paine albă prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, supe de făinoase. Alimente interzise: carnea grasă de orice fel, viscerele, conservele, untul, alunele, nucile, băuturile alcoolice, cafeaua, condimentele, prăjelile, rantaşurile. 9. Regimul cardiovascular este indicat in insuficienţa cardiacă, hipertensiune arterială, infarct miocardic acut. Alimentele premise sunt: supe de zarzavat simple, făinoase in cantitate limitată, 1-2 ouă pe săptămana, carne slabă fiartă, legume şi zarzavaturi crude sau fierte, lapte şi branzeturi degresate, compoturi, dulceaţă, marmeladă. Sunt interzise: laptele integral şi branzeturile sărate şi grase, carnea grasă, viscerele, grăsimile animale in cantitate crescută, băuturile alcoolice, condimentele, sarea. 10. Regimul renal are ca indicaţii: insuficienta renală, glomerulonefrită acută difuză. In acest regim sunt permise următoarele alimente: salata de crudităţi cu undelemn, fructe crude sau coapte, supe de legume şi făinoase, prăjituri cu mere, caş, branză de vaci, urdă gălbenuş de ou, paine fără sare. Se interzic alimentele sărate branzeturi, conserve, mezeluri. Se aplică restricţie la consumul de carne. 11. Regimul pentru ulcer gastro-duodenal. Alimente permise bolnavilor de ulcer sunt: carne slabă de vacă, viţel, pasare, peste slab, şuncă slabă, parizer, crenvurşti, legume bine fierte sub formă de piureuri, budinci sau sufleuri, lapte dulce, smantana, unt, branză proaspătă de vaci, caş, urdă, ouă proaspete fierte moi sau sub formă de ochiuri romaneşti, ulei, făinoase - griş, orez, paste făinoase, paine veche de o zi, biscuiţi, dulciuri sub formă de budinci sau prăjituri cu aluat uscat, fructe dulci şi bine coapte (fară samburi şi coji), ceaiuri de mentă, muşeţel, sunătoare, tei, apă minerală plată, sucuri crude de morcovi, mere, piersici. Sunt interzise in boala ulceroasă: alcoolul, cafeaua, ceaiul negru, băuturile carbogazoase, băuturile acre sau fierbinţi, carnea grasa sărată, afumată sau preparată prin prăjire, peştele gras, sărat, afumat, conservele de peşte, branzeturile fermentate, sărate, afumate, laptele bătut, iaurtul, untura, slănina, rantaşurile, maioneza, painea moale, prăjita, painea neagră, pesmet prăjit, dulciurile concentrate (marmelada, dulceaţa, ciocolata, aluaturi dospite proaspete, foietaje), zarzavaturile crude fibroase, cu celuloză dură (castraveţi, ridichi, sfeclă, varză albă, fasole uscată, linte, vinete, roşii), ceapă, usturoi, ardei iute, fructe crude sau acre, nuci, alune,migdale, condimente iuţi şi iritante (piper, boia, hrean, muştar, oţet). Preparate culinare Pregirea culinară a alimentelor nu presupune numai tratarea termică a acestora, ci şi asocierea lor in scopul obţinerii diferitelor preparate culinare. Acestea sunt foarte diferite in diversele regiuni ale globului sau la diferite grupuri de populaţii, dar toate au la bază aceleaşi principii de gastrotehnie. Principalele categorii de preparate culinare utilizate in alimentaţia raţională sunt urmoarele: a) Supele şi ciorbele preparete culinare caracterizate printr-un conţinut mare de lichid, care se servesc de obicei la inceputul mesei cu scopul de a deschide pofta de mancare. Supele sunt preparate care se introduc in meniurile tuturor dietelor. b) Sosurile preparate culinare (de consistenţă vascoasă) alcătuite dintr-o grăsime şi diverse adaosuri bulion de carne, de legume, gălbenuş de ou, gel de amidon, muştar şi diverse condimente. Sosurile pot fi: - reci maioneze, sos tartar, sos de muştar; - calde sosul tomat, sosul de smantană. Rantaşul realizat prin prăjirea făinii in grăsime incinsă (care de cele mai multe ori cuprinde şi 50

51 ceapă prăjită), este foarte savuros şi apreciat de consumatori. Dar prezenţa in compoziţia sa a unor compuşi formaţi prin degradarea termică a grăsimii, nu-l face recomandabil in alimentaţia dietetică dar şi in alimentaţia raţională a omului sănătos. c) Salatele: - crude salata verde, de roşii, de varză, de ţelină; - fierte şi coapte de ardei copţi, vinete, zacuscă, de boeuf, orientală. d) Garniturile: - din legume piureuri, soteuri, a la grec; - din paste făinoase - orez; - griş. e) Fripturile preparate culinare obţinute din carne de calitate superioară şi specialităţi de carne. Ele pot fi: la tavă, la tigaie, la grătar, la frigare sau inăbuşite. f) Aluaturile iau naştere prin amestecarea făinii cu apă şi sare, urmată de fierbere sau coacere. g) Deserturile preparate culinare care au in compoziţia lor pe langă materia primă de bază (de la care primesc şi denumirea) şi zahăr, arome, coloranţi, care se servesc la sfarşitul mesei intrucat conferă senzaţia de saţietate. Alcătuirea meniului Prin grupare felurior de mancare consumate la o masă, intr-o zi sau intr-o săptămană, intr-o anumită ordine, se alcătuieşte meniul. La alcătuirea lui se va ţine cont de nevoile energetice ale organismului dar şi de aportul de vitamine. Se va urmări asigurarea unei varietăţi cat mai largi a meniului, in ceea ce priveşte componentele sale dar şi modul de prezentare al acestora, pentru a obţine un apetit cat mai bun. In cursul zilei, meniul va cuprinde alimente din toate grupele alimentare principale, intr-o proporţie echilibrată, conform stării de nutriţie a individului şi a patologiei prezente. Orice meniu trebuie să conţină alimente de origine animală (lactate, carne, ouă aport proteic şi lipidic), vegetală (aport glucidic şi vitamine+săruri minerale). Intocmirea meniului se va face in funcţie de sezon, avand in vedere posibilitatea alternării diverselor categorii de alimente, iar repartizarea meselor in timpul zilei se va face in 4-5 mese pe zi (trei mese principale şi două gustări). Repartiţia caloriilor pe mese se va face astfel: % dimineaţa; % la pranz; % seara; - 10% la cele două gustări. Se recomandă respectarea orelor fixe de masă, pentru a se putea crea şi intreţine reflexele stimulatoare ale secreţiei digestve. Nutriţia persoanelor vârstnice Alimentaţia varstnicului prezintă numeroase dificultăţi determinate de o serie de variabile: populaţie heterogenă, mod de viata, stare de sănatate şi varstă, obiceiuri alimentare, resurse, activitate fizică, stare psihică. Toţi aceşti factori sunt necesari a fi cunoscuţi. 51

52 In raport cu adultul de de ani, trebuie ţinut seama că, la varstnici, cheltuielile energetice scad, iar bilanţul energetic (rezultatul diferenţei intre valorile aportului alimentar şi cheltuielile energetice) se modifică. In consecinţă, aportul caloric trebuie diminuat. Necesarul energetic al varstnicului scade cu 25% in raport cu cel al adulţilor tineri de acelaşi sex şi greutate. Această reducere se datorează scăderii cu 15% a masei musculare, cu 30% a termogenezei postprandiale şi cu 50% a activităţii fizice. Tulburările de hidratare sunt frecvente la varstnici şi la fel şi cele de deshidratare, iar cu varsta apar unele modificări in metabolismul apei şi electroliţilor. Ingestia de lichide la varstnici se apreciază la 1700 ml/zi sau 30 ml/kg corp greutate după 65 ani. Trebuie să existe un minim de 1,5-2 l aport hidric/zi, o parte prin lichidele ingerate, o parte provenind din alimente. Aportul minim nu trebuie să scadă, la bauturi, sub 0,7 l/zi (restul provenind din alimente) şi vacreşte cu temperatura.deshidratarea este frecventă la varstnici şi rezultă din reducerea aportului hidric saucreşterea pierderii de apă. Creşterea pierderii de apă, datorită febrei, temperaturii exterioare,unui tratament diuretic sau imposibilităţii de a avea o sursă de bautură, poate fi adesea la originea spitalizării a 7% dintre bătrani. Prevenirea deshidratării inseamna un aport adecvat de lichide. Varstnicii trebuie incitaţi să bea lichide fară sete (supe, ceaiuri, cafea, sucuri de fructe) şi să consume alimente bogate in apă (legume verzi, fructe, branzeturi). Trebuie văzut mediul in care trăieşte, ambianţa.la varsta a treia a catabolismul postprandial al proteinelor creşte, in consecinţă crescnecesităţile proteice fiind necesar un aport de 1g proteine/kgcorp/zi. Trebuie ţinut seama că excesul de proteine animale este nociv, preferand proteinele vegetale. Persoanele varstnice trebuie să acorde o deosebită atenţie regimului alimentar, deoarece la ei capacităţile funcţionale ale organelor digestive sunt micşorate. Mesele se vor servi la ore fixe, se va evita abuzul de hrană şi intervalele lungi intre mese. Printr-o servire estetică şi curată a meselor, persoana care asigură ingrijirea, contribuie la creşterea poftei de mancare a bătranului asistat, iar rapiditatea in servirea mesei impiedica deprecierea şi răcirea alimentelor. Dacă bătranul nu este imobilizat la pat, va servi alimentele la masă, in bucătărie sau in sufragerie iar dacă se află imobilizat la pat,va fi ajutat să se alimenteze la pat. Meniul este stabilit cu responsibilitate prin consultarea familie, ţinand cont de regimul alimentar şi de posibilităţile materiale ale persoanei asistate. Deasemenea stabilirea meniului este efectuată cu respectarea principiilor alimentare specifice varsteii. Se recomandă servirea preparatelor stimulatoare ale apetitului la inceputul mesei (aperitive, supe, ciorbe), urmand ca felul doi să asigure proporţia cea mai mare din aportul caloric al pranzului. La sfarşitul mesei se va servi un desert, preferabil un fruct, care dă senzaţia de saţietate. In funcţie de starea varstnicului, alimentarea se poate face: activ (bătranul mănancă singur la masă); pasiv (persoanei asistate i se introduc alimentele in gură); artificial (alimentele introduse in organism pe căi nefiziologice). 4. Alimentarea activă a asistatului Asistatul mănâncă singur, fără ajutor, alimentele servite.alimentarea activă se poate desfăşura în încăperea special destinată acestui scop (sufragerie), sau in camera in care asistatul îsi desfăşoară activitatea zilnică, la masă sau la pat. Alimentarea activă a asistaţilor in alta camera exterioara dormitorului Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentare: - Se verifică starea de curăţenie; - Se aeriseşte camera care poate fi sufrageria; 52

53 - Se aranjează estetic tacâmurile, paharul cu apă, şerveţelul, flori, creând o atmosferă cât mai plăcută; - Se anunţă asistatul să vină la masă, invitându-l totodată să se spele pe mâini; Servirea alimentelor. - Se servesc asistatului pe rând, pe măsură ce le consumă, felurile de mâncare ; - Se ridică imediat vesela utilizată, fiecare aliment servindu-se într-o farfurie curată, fără a se atinge alimentele cu mâna ; - Se observă dacă asistatul a consumat porţia în întregime; în caz contrar se solicită motivul şi se iau măsuri de înlocuire ; Rearanjarea camerei dupa servirea mesei - Se strânge toată vesela utilizată şi se duce la bucătărie; - Se aeriseşte şi se curăţă sufrageria; Alimentarea activă în dormitor la masă Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentare - Se pregăteşte dormitorul în vederea servirii mesei; - Se va îndepărta tot ceea ce ar putea influenţa în mod negativ apetitul asistatului scuipătoarele, tăviţele renale, urinarele, etc.; - Se pregăteşte masa: se aşează o faţă de masă curată, flori, tacâmuri, cana cu apă, şerveţele, sarea, dacă este cazul; - Se invită asistatul care se poate ridica din pat să se spele pe mâini şi este ajutat să se instaleze comod la masa din dormitor; - Ingrijitorul va purta o bonetă sau un batic pentru ca părul să nu cadă peste alimentele servite asistatului; Servirea alimentelor - Se oferă asistatului pe rând, în măsura în care el termină, felurile de mâncare; - Se ridică imediat vesela utilizată; - Se serveşte fiecare aliment în farfurie curată, fără a atinge alimentele; - Se observă dacă asistatul a consumat în întregime porţia sa şi în caz contrar se află motivul pentru a lua măsuri; Rearanjarea camerei dupa servirea mesei - Asistatul va fi ajutat să se instaleze comod în pat; - Se stânge vesela utilizată şi se transportă la bucătărie; - Se aeriseşte salonul; Alimentarea activă in dormitor la pat Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentare - Se pregăteşte dormitorul în vederea servirii mesei. Se va îndepărta tot ceea ce ar putea influenţa în mod negativ apetitul asistatului scuipătoarele, tăviţele renale, urinarele, etc.; - Se instalează asistatul în poziţie comodă, semişezândă sau şezândă, cu ajutorul pernelor; - Se ajută asistatul să se spele pe mâini; se aşează o muşama pentru a proteja lenjeria, peste muşama un lighean, i se oferă asistatului săpun, i se toarnă apă cu cana şi i se oferă un prosop pentru a se şterge. Se îndepărtează materialele utilizate; 53

54 - Se adaptează masa specială la patul asistatului, acoperită cu o faţă de masă curată, sau o tavă cu picioruşe, sau o tavă simplă acoperită cu un prosop curat care se aşează pe genunchii asistatului, peste pătura protejată cu o aleză; - Se aşează la gâtul asistatului un prosop curat pentru a proteja lenjeria acestuia; - Ingrijitorul va purta o bonetă sau un batic pentru ca părul să nu cadă peste alimentele servite asistatului; Servirea alimentelor - Se oferă asistatului pe rând, în măsura în care el termină, felurile de mâncare; - Se ridică imediat vesela utilizată; - Se serveşte fiecare aliment în farfurie curată, fără a atinge alimentele; - Se observă dacă asistatul a consumat în întregime porţia sa şi în caz contrar se află motivul pentru a lua măsuri; Rearanjarea dormitorului dupa servirea mesei - Se îndepărtează măsuţa şi se strânge vesela utilizată; - Se ajută asistatul să se spele pe mâini şi să se instaleze comod în pat; - Se aeriseşte dormitorul; Alimentarea activă la pat, în decubit lateral stâng Pregătirea asistatului care nu se poate ridica şezând sau semişezând - Se aşează asistatul în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit pe o pernă; - Se spală asistatul pe mâini; Pregătirea condiţiilor de mediu ambiant - Se protejează lenjeria de pat cu o aleză, iar cea a asistatului cu un prosop curat; - Se aşează tava acoperită cu un prosop curat pe marginea patului, sau pe un taburet la marginea patului; Servirea alimentelor - Se oferă asistatului pe rând, în măsura în care el termină, felurile de mâncare, ajutând asistatul, tăindu-i alimentele solide; - Se servesc lichidele în căni umplute doar pe jumătate sau în căni speciale, închise pe jumătate în partea superioară şi prevăzute cu un cioc, sau cu ajutorul unor tuburi transparente, din material plastic, curate şi fierte; Rearanjarea dormitorului dupa servirea mesei - Se ridică imediat vesela utilizată, se îndepărtează tava şi se ajută asistatul să se spele pe mâini; - Se ajută asistatul să se instaleze comod în pat; - Se aeriseşte dormitorul; 5. Alimentarea pasivă a asistatului Când starea generală a asistaţilor nu le permite acestora să se alimenteze singuri, trebuie să fie ajutaţi.în acest fel vor fi hrăniţi asistaţii imobilizaţi, paralizaţi, adinamici, epuizaţi sau cei cu tulburări de înghiţire. Pregătirea îngrijitorului. Se îmbracă îngrijitorul cu un sorţ si îşi aşează pe cap o bonetă sau un batic pentru ca părul să nu cadă în alimentele servite asistatului şi după aceea se va spăla pe mâini cu apă şi săpun. Pregătirea asistatului. 54

55 - Se aşează asistatul în poziţie semişezândă cu ajutorul pernelor, sau culcat pe spate, cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura înghiţirea; - Se protejează lenjeria de pat cu un prosop curat, iar cu un alt prosop se va proteja lenjeria de corp a asistatului; - Se adaptează măsuţa specială la patul asistatului şi se aşează mâncarea asistatului pe tavă, pe noptieră sau pe un taburet lângă pat, astfel încât asistatul să poată vedea ce i se introduce în gură; Alimentarea asistatului - Ingrijitorul se va plasa în partea dreaptă a asistatului pe un scaun; cu mâna stângă se ridică uşor capul asistatului, eventual împreună cu perna şi se serveşte asistatului supa cu lingura; - Se taie alimentele solide în prezenţa asistatului, iar cele lichide se servesc din vase semiumplute sau din căni cu cioc (dacă asistatul nu se poate ridica din poziţie orizontală); - La asistaţii adinamici,în stare gravă, se supraveghează debitul lichidului care merge în gura asistatului, pentru a se evita încărcarea gurii peste posibilităţile de înghiţire; - Se verifică temperatura alimentelor, prin gustare, cu o altă lingură, îndeosebi la asistaţii în stare gravă, care nu simt temperatura şi gustul alimentelor; - Asistaţilor în stare foarte gravă, precum şi celor cu tulburări de înghiţire li se vor administra lichidele cu lingura sau linguriţa (sprijinind vârful acesteia de buza inferioară a asistatului, se declanşează deschiderea cavităţii bucale în mod reflex); se introduce uşor lingura dincolo de arcada dentară şi, ridicând coada lingurii, conţinutul se varsă în gura asistatului; - Asistaţii în stare foarte gravă se alimentează cu ajutorul pipetelor; - După terminarea alimentării se şterge asistatul la gură, se spală mâinile (la nevoie), se aranjează patul îndepărtând eventualele resturi alimentare, mai ales de pâine, care dacă sub asistatul imobilizat, pot contribui la formarea escarelor; Rearanjarea dormitorului dupa alimentarea persoanei ingrijite - Se schimbă lenjeria murdărită în timpul alimentării; - Se aşează asistatul în poziţie comodă, pentru a se odihni după ce a fost alimentat; - Se strânge vesela utilizată şi se transportă la bucătărie;! În timpul alimentării asistatul trebuie încurajat şi trebuie să i se amintească faptul că alimentele contribuie la procesul de vindecare.! Asistatului i se vor oferi înghiţituri nu prea mari, pentru că dacă acesta nu poate înghiţi ar putea să le aspire în căile respiratorii şi, în acest fel, se pot produce accidente.! Nu suflaţi ca să răciţi conţinutul lingurii, sau al farfuriei.! Nu atingeţi alimentele care au fost în gura asistatului. C. MOBILIZAREA SI TRANSPORTUL PERSOANELOR ASISTATE CARE AU SUFERIT DIVERSE AFECTIUNI 1. Mobilizarea persoanei asistate Scop: pentru prevenirea aparitiei unor complicatii (escare, tromboze) si grabirea procesului de vindecare. Momentul mobilizarii este hotarat de catre medic in functie de boala, stare generala. 55

56 patului. Etape de executie: 1. Pregatirea bolnavului: Se anunta bolnavul. Se explica necesitatea si importanta pentru vindecarea lui. 2. Mobilizarea capului si a membrelor (in pozitia decubit dorsal): Se examineaza faciesul si pulsul bolnavului. Se efectueaza miscari pasive de gimnastica la pat. Se controleaza pulsul bolnavului. 3. Ridicarea in pozitie sezanda in pat: De mai multe ori pe zi, se ridica bolnavul in pozitia sezanda (miscarea poate fi asociata cu exercitii de respiratie). Agatatoare pentru mobilizare activa 4. Asezarea bolnavului in pozitia sezanda la marginea Cu mana dinspre partea proximala a patului, se descopera bolnavul prin indepartarea paturii. Se prinde bolnavul de spate, iar cu cealalta mana sub regiunea poplitee. Bolnavul daca poate se va prinde de gatul asistentei. Se rotesc picioarele bolnavului intr-un unghi de 90, picioarele atarnand pe marginea patului. Se verifica daca pozitia bolnavului este comoda. Daca bolnavul devine palid sau cianotic, daca are ameteli, se reasaza imediat in pat, cu aceleasi miscari, dar in ordine inversa. 5. Asezarea in fotoliu (executa doua cadre medii): Se imbraca bolnavul cu halatul si ciorapi. Se asaza bolnavul la marginea patului si i se ofera papucii. Se asaza fotoliul cu rezematoarea laterala lipita de marginea patului. Asistenta I si asistenta II se plaseaza de o parte si de alta a bolnavului, introduc mainile in axila bolnavului si, la comanda, ridica usor bolnavul in picioare, il rotesc in directia fotoliului si il asaza cu precautie. Se acopera bolnavul cu patura. Se repune bolnavul in pat cu aceleasi miscari, in ordine inversa. 6. Ridicarea bolnavului in pozitie ortostatica: Se aduce bolnavul in pozitia sezanda, pe marginea patului. Situata in fata bolnavului, asistenta il solicita sa se sprijine de umerii ei si, sustinandu-l cu mainile sub axile, il ridica in picioare. Se mentine bolnavul cateva minute, daca se simte bine, iar daca are ameteli se reasaza pe pat. 56

57 7. Efectuarea primilor pasi ai bolnavului. Asistenta I si asistenta II se plaseaza de o parte si de alta a bolnavului si il sprijina in axila, aducandu-l in pozitie ortostatica. Bolnavul va face primii pasi in salon, condus si sustinut de cele doua asistente. Se va continua cu o scurta plimbare in salon. Se readuce si se repune bolnavul in pat. Mobilizarea reprezintă schimbarea de poziţie a persoanelor asistate pentru prevenirea complicaţiilor ce pot apărea din cauza imobilizării la pat şi recaştigarea de catre aceste persoane a independenţei de mişcare şi deplasare. Imobilizarea indelungată la pat a persoanelor care au suferit diferite afecţiuni ce le-au favorizat această situaţie, poate duce la apariţia unor complicaţii care să impiedice dezvoltarea procesului de vindecare. Este deci foarte important ca persoanele asistate cu aceste afecţiuni să fie mobilizate precoce, imediat ce starea lor permite acest lucru, sub supravegherea atentă a personalului de ingrijire. Conduita mobilizării depinde de: - starea generală a persoanei asistate; - natura bolii; - motivaţia şi tipul de reactivitate a persoanei asistate; - momentul ales pentru instituirea mobilizării (terapia mobilizării este efectuată numai la indicţia medicului); - gradul de intensitate al terapiei mobilizării (se va incepe cu exerciţii pasive şi treptat, in funcţie de evoluţia stării persoanei asistate, exerciţii autopasive şi active); - se evită oboseala fizcă şi psihică a bătranului; - intre exerciţii sunt obligatorii pauze de relaxare; - durata unei şedinţe de mobilizre va fi de de minute ; - dacă segmentul mobilizat este dureros,in prealabil se va efectua masaj. Executarea mobilizării in bune condiţii este in competenţa asistentei medicale şi/sau a kinetoterapeutului. Identificarea precoce a oricăror simptome apărute in evoluţia persoanei asistate ii poate salva acestuia chiar viaţa.ajutorul acordat persoanelor asistate privind mobilizarea, permite ca acestea să-şiredobandească unele abilităţi esenţiale pentru supravieţuire cum ar fi : igiena, imbracatul, modificarea poziţiei in pat, hranirea sau efectuarera unor activităţi sociale ca plimbările, cititul,etc Poziţionarea şezand la marginea patului : - ingrijitorul imbracă bătranul cu ciorapi, halat şi are pregătite la indemană:papucii, fotoliul rulant, cadrul de mers, carjele sau bastonul; - mobilizarea bruscă a bătranului poate duce la ameţeli, greaţă, vărsături; - ingrijitorul se aşează lamarginea patului cu picioarele depărtate şi genuchii uşor flectaţi şi introduce mana dinspre capătul patului sub axila persoanei asistate, iar cu cealaltă mană fixează genuchii indoiţi ai acestuia; - membrul inferior dinspre partea opusă mobilizării poate fi trecut peste celălalt; - ingrijitorul efectuează mişcări de tracţiune a membrelor inferioare peste marginea patului cu ridicarea trunchiului susţinand bătranul; - menţinerea acestei poziţii este progresivă, incepand cu cca. 5 minute şi se creşte panăla aproximativ 30 minute; 57

58 - la apariţia vertijului sau dacă devine palid, cianotic, bătranul este repus in pat prin executarea mişcărilor in ordine inversă. Poziţionarea in poziţie ortostatică:dacă bătranul se află in poziţie şezandă la marginea patului sau pe scaun, fotoliu, acesta poate fi ridicat in poziţie bipedă astfel: - ingrijitorul se aşează in faţa bătranului aflat in poziţie şezandă şi fixează cu genuchii lui genuchii persoanei asistate iar cu mainile il prinde de sub axile sau de sub omoplat; - bătranul se prinde de umerii ingrijitorului, de gatul sau şoldul acestuia cu ambele maini. prima plimbare are loc in cameră şi treptat se poate trece la exerciţii de mers prelungit şi urcat/coborat de scări. 2. Pozitiile bolnavului Scopul: cunoasterea pozitiilor pe care le iau bolnavii in pat sau in care acestia trebuie asezati pentru ingrijiri, examinari speciale. Bolnavul poate avea o pozitie activa, pasiva sau fortata. Pozitia activa: bolnavul se misca singur, nu are nevoie de ajutor. Pozitia pasiva: bolnavul este lipsit de forta fizica si are nevoie de ajutor pentru miscare si schimbarea pozitiei. Pozitia fortata: bolnavul are o pozitie neobisnuita, impusa de boala sau de necesitatea efectuarii unui tratament. Tipuri de pozitii: 1. Decubit dorsal a. Bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus, fara perna (este indicata dupa punctie lombara, in unele afectiuni ale coloanei vertebrale etc.). b. Bolnavul este culcat pe spate, cu o perna subtire (anemii posthemoragice, afectiuni cerebrale etc.). c. Bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus si cu doua perne (pozitia obisnuita). Fig. 6 - Pozitia bolnavului in decubit dorsal (cu suport pentru picioare si in regiuna trochanteriana) 2. Decubit lateral (drept sau stang). Bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stanga) cu o perna sub cap, cu membrul inferior care este in contact cu sprafata patului intins, iar cu celalalt indoit si spatele sprijinit cu o perna sau un sul (indicata in pleurezii, meningite etc.). Fig. - Decubit lateral 58

59 3. Decubit ventral. Bolnavul este culcat pe abdomen, fara perna, cu capul intors intr-o parte, bratele de-a lungul corpului, sau flectate si asezate la stanga si la dreapta capului, cu partea palmara pe suprafata patului si sub glezne se asaza un sul (indicata la bolnavii inconstienti, la cei cu escare ale regiunii sacrate, paralizii etc.). Fig. - Decubit ventral cu capul intors lateral 4. Pozitia sezand. a. In pat: bolnavul este mentinut sezand in pat, trunchiul realizand un unghi de 90 cu membrele inferioare, prin ridicarea somierei articulate. Gambele sunt in semiflexie pe coapse, sub genunchi se plaseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza sprijinitorul. Sub brate se asaza cate o perna (pozitie indicata la bolnavii dispneici, in perioada crizelor de astm bronsic, in insuficienta cardiaca, ea favorizand respiratia. b. In fotoliu: bolnavul este asezat confortabil, bine imbracat si acoperit cu o patura. 5. Pozitia semisezanda (fig.) Se sprijina spatele bolnavului cu doua perne, cu rezematorul de spate sau somiera articulata. Sub talpi se asaza un sprijinitor pentru ca bolnavul sa nu alunece spre extremitatea distala (pozitia este indicata in primul ajutor acordat bolnavului cu tulburari respiratorii; este interzisa bolnavilor cu tulburari de deglutitie, comatosilor, in cursul anesteziei generale). 6. Pozitia sezand cu gambele atarnate. Bolnavul sta la marginea patului in pozitia sezanda, sub picioare se asaza un taburet si va fi protejat contra racelii cu o patura (indicata bolnavilor cu insuficienta cardiaca). 7. Pozitia decliva (Trendelenburg).Ridicarea extremitatii distale a patului: pozitia decubit dorsal cu capul bolnavului coborat, realizandu-se o diferenta de cm, intre cele doua extremitati. In pat se protejeaza capul bolnavului cu o perna asezata vertical (indicata in anemii acute grave, drenaj postural, hemoragii ale membrelor inferioare si organelor genitale, dupa rahianestezie, dupa interventii ginecologice). 8. Pozitia procliva.se obtine prin ridicarea extremitatii proximale a patului. 9. Pozitia ginecologica. Bolnava este asezata pe spate, coapsele flectate pe abdomen si genunchii indepartati (indicata in examinari ginecologice si obstetricale). 10. Pozitia genu-pectorala (fig.). 59

60 Fig. Pozitie genu-pectorala Bolnavul se asaza in genunchi, acestia fiind usor indepartati, pieptul atinge planul orizontal iar capul este intr-o parte (indicata pentru explorari rectale - rectoscopie, tuseu rectal). SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI Scop: daca mentine timp indelungat aceeasi pozitie, bolnavul este predispus la aparitia unor complicatii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i impiedica procesul de vindecare.pentru prevenirea aparitiei acestora, se recomanda schimbarea pozitiei bolnavului. Aceasta se poate efectua activ (bolnavul isi schimba pozitia singur) sau pasiv cu ajutor sau ii schimba alta persoana pozitia). Etape de executie: a. Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in decubit lateral si invers. 1. Pregatirea bolnavului: Se anunta bolnavul. I se explica necesitatea efectuarii tehnicii. 2. Efectuarea tehnicii propriu-zise: Asistenta se asaza de partea patului spre care doreste sa se intoarca bolnavul. Se ridica patura, se pliaza si se asaza pe marginea opusa a patului. Se prinde bolnavul de umar cu mana dreapta, se ridica si se intoarce, iar cu mana stanga se introduce patura sub spatele bolnavului pentru a-l sprijini. Cu o mana se sprijina bolnavul in noua pozitie, iar cu cealalta se rotesc bazinul si membrele inferioare. Bolnavul este mentinut in aceasta pozitie cu ajutorul sulurilor asezate in lungime, la spate. 3. Readucerea bolnavului in decubit dorsal (lucreaza doua asistente). Asistenta I si asistenta II trec de partea opusa a patului. Asistenta I, asezata la capul bolnavului, il apuca de sub axila, sprijinindu-i capul de antebrat. Asistenta II introduce mana stanga sub bazinul bolnavului, iar cu mana dreapta il roteste readucandu-l in decubit dorsal, sincronizandu-si miscarile cu asistenta I. b. Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in pozitie sezanda. Se descopera bolnavul pana la mijloc, indoind patura. Asistenta se apleaca spre bolnav si ii prinde regiunea axilara cu mana. Se imbratiseaza spatele bolnavului cu cealalta mana, sprijinindu-i capul cu antebratul. Se solicita bolnavului, daca starea generala ii permite, sa se prinda de umerii ajutorului, sa-si indoaie genunchii, sa se sprijine pe talpi si sa-si aduca inainte capul. Se ridica usor bolnavul in pozitie sezanda. Repunerea in decubit dorsal se face cu aceleasi miscari in sens invers. 60

61 c. Readucerea bolnavilor alunecati din pozitia sezanda sau semisezanda. Se efectueaza de doua cadre medii. Asistenta I si asistenta II se asaza de o parte si de alta a patului, cu fata spre bolnav. Cu mana dinspre pat, se prinde bolnavul de axila, iar cealalta mana, unita cu a sorei de partea opusa, se asaza sub regiunea fesiera a bolnavului. La comanda uneia dintre ele, se ridica bolnavul pana la nivelul dorit, intr-o pozitie comoda bolnavului. Se supravegheaza tot timpul bolnavul, urmarind atent expresia fetei, coloratia tegumentelor, pulsul, respiratia. 3. Transportul persoanei asistate Transportul persoanelor asistate face parte integrantă din ingrijirea lor, dar nu este o condiţie obligatorie.un număr destul de mare de persoane asistate se pot deplasa singure, o altă categorie, deşi se pot deplasa singuri, din cauza nesiguranţei in mers nu au curajul de a porni, deci nu pot fi lăsaţi neansoţiţi. Aceste persoane este suficient dacă sunt ţinute de braţ pentru a combate frica şi a le reda siguranţa in mers. Persoanele de care trebuie să ne ocupăm in mod deosebit, sunt persoanele asistate aflate intr-o stare gravă. Vor fi obligatoriu transportate următoarele categorii de persoane asistate: - persoanele inconştiente, obnubilate sau somnolente; - persoanele cu insuficienţa cardio-pulmonară gravă, la care mişcarea este contraindicată; - persoanele cu febră, epuizate; - persoanele cu tulburari motorii şi de echilibru; - persoanele care prezintă hemoragii şi/sau vărsături; - unele categorii de persoane asistate cu tulburări psihice,etc. In funcţie de gravitatea afecţiunii şi de scopul pentru care trebuie făcut, transportul acestor persoane poate fi facut cu: - brancard; - scaun cu rotile, sau carucior; - pat prevazut cu roţi; - dacă transportul trebuie făcut in unităţi sanitare sau pentru efectuare de controale sau investigaţii medicale, pentru deplasări in alte localităţi, se folosesc autosalvări, avioane sanitare, helicoptere. Transportul efectuat in condiţii bune evită agravarea durerilor şi a şocului traumatic, contribuind la protecţia leziunilor şi la menţinerea unei stări generale mulţumitoare. Un transport necorespunzator pe langa faptul că extenuează persoana asistată şi intensifică fenomenele subiective, poate agrava starea acestuia sau leziunile existente, poate transforma o fractură inchisă intr-una deschisă, poate provoca hemoragii, vărsături, etc. Independent de scopul sau mijlocul pentru care se efectuează transportul, trebuie să se ţina seama de cateva condiţii: - persoanelor asistate, aflate in stare de conştienţă, li se va explica necesitatea transportului in vederea deplasării, scopul pentru care este necesară deplasarea, insistand asupra importanţei acesteia in vederea ajutării şi deci a insanatoşirii acestora. - ridicarea persoanelor asistate la marginea patului, ridicarea şi aşezarea lor pe carucior sau ridicarea şi aşezarea pe un brancard, se va face cu foarte mare precauţie, ferindu-i de dureri, traumatisme sau oboseală. In vederea acestui scop trebuie asigurat numărul necesar de persoane. - in timpul transportului trebuie asigurată siguranţa persoanei asistate, maximum de confort posibil, se va avea grijă, ca poziţia persoanei asistate să fie cea mai comodă, cu menajarea părţilor dureroase, iar acolo unde este cazul de plagi, acestea să fie pansate şi bine fixate. 61

62 - dacă transporul necesită brancardul atunci persoana asistată va fi asezată şi menţinută in poziţie de decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi va fi acoperit; - dacă persoana asistată prezintă un traumatism, in funcţie de locul şi gravitatea acestuia se va alege poziţia adecvată; - persoanele asistate care sunt in stare de inconştienţă şi trebuie transportate, vor fi aşezate in decuibit semicentral, iar in caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară in poziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspiraţia secreţiilor; - persoanele asistate care suferă traumatisme craniene şi cei cu leziuni in regiunea gatului, vor fi transportate in poziţie semişezanda, iar capul persoanei traumatizate va fi susţinut flectat, in aşa fel incat regiunea mentoniera să atingă toracele. - persoanele asistate care au suferit leziuni ale feţei, se transportă in decubit ventral, sub fruntea lor se aşează un sul improvizat, din prosoape sau cearşafuri sau antebraţul flectat al traumatizatului; - persoana asistată cu un traumatism abdominal se aşează in decubit dorsal cu genunchii flectaţi. Sub regiunea poplitee se aşează un rulou făcut din perne, sau o patură rasucită in formă de sul; - persoanele asistate cu traumatisme ale coloanei vertebrale sau cu leziuni in regiunea spatelui sau a regiunii fesiere se transportă in decubit ventral. O mare atenţie se va avea de persoanele asistate cu traumatisme ale coloanei vertebrale care se transportă numai pe o suprafaţa rigidă. - persoanele asistate care au suferit o leziune a membrelor inferioare vor fi transportate in pozitie de decubit dorsal, avandu-se grija ca sub membrul lezat sa se aseze o perna sau o musama, in functie de natura afectiunii; - persoanele asistate care au suferit o leziune a membrelor superioare, vor fi transportate cu membrul superior afectat peste torace fixat la nevoie cu o faşă sau eşarfă, etc; - persoanele asistate neliniştite, sau agitate, persoanele cu afecţiuni psihice vor fi imobilizate pe brancard pentru a nu cădea pe drum, avand grijă ca gatul şi toracele să le ramană libere. Pe tot parcursul transportului indiferent de scopul sau mijlocul de transport, persoanele asistate vor fi permanent insotite pana la revenirea in pat iar mersul celor care conduc brancardul, caruciorul sau patul cu rotile trebuie sa fie linistit pentru a nu produce bruscari, leganeri si implicit nesiguranta trasportului. TRANSPORTUL PERSOANELOR ASISTATE PENTRU DIVERSE INVESTIGAŢII O etapă importantă in ingrijirea persoanelor asistate este atunci cand se impune efectuare unor investigaţii care implicit presupun transportul persoanei asistate la o altă locaţie. Transportul efectuat cu intarziere sau in condiţii neadecvate poate determina agravarea bolii sau chiar decesul acestuia. Transportul cu targa Se pregatesc targa, pătura, cearşaf, muşama şi perna subţire. Persoana asistată va trebui ridicată de trei persoane. La comanda 3 va fi ridicat. Pe brancard persoana asistată va fi aşezat cu faţa inainte, va fi acoperit astfel incat să-i dăm sentimentul de siguranţă. Trasportul cu caruciorul Daca persoana asistată are un deficit motor care nu-i permite transportul, plimbările sau eventuale deplasări pentru unele investigaţii pe propriile-i picioare, se folosesc cărucioarele. Acestea vor fi pregatite cu lenjerie curată pe care va fi aşezată persoana asistată, va fi invelit cu un cearşaf sau patură. Transportul se va face cu faţa in direcţia de mers şi 62

63 supravegheat in permanenţă. Căruciorul va fi impins cu grijă pentru a evita zdruncinarea persoanei transportate. Transportul cu patul rulant Cand persoana asistată se află intr-o stare gravă, mobilizarea acestuia se poate face cel mai uşor cu un pat rulant. Sunt situaţii cand la aceste persoane asistate la domiciliu se impun unele investigaţii care presupun transportul acestora la cabinete medicale sau unităţi spitaliceşti. Acest mod de transport este obligatoriu la persoanele asistate aflate in stare de şoc, somnolente, febrile, confirmaţi cu infarct miocardic, cu tulburari nervoase şi de echilibru, cu afecţiuni ale membrelor inferioare, etc. Pentru efectuarea corectă a explorărilor indicate, aceste persoane asistate vor fi ajutate pentru aşezarea necesară efectuării investigaţiei solicitate şi apoi imbrăcarea şi retransportarea la domiciliu sau in locul de unde au fost aduse. D. RESPECTAREA SI APLICAREA PRESCRIPTIILOR MEDICALE Prescripţiile medicale sunt analizate şi interpretate corect pentru adaptarea programului zilnic de îngrijiri la situaţia creată.indicaţiile şi contraindicaţiile sunt analizate pentru asigurarea respectării şi aplicării corespunzătoare a prescripţiilor medicale.administrarea medicamentelor este efectuată cu respectarea cu stricteţe a prescripţiilor medicale. Medicamentele sunt administrate conform tehnicilor specifice cu respectarea orelor de tratament.ajutarea personalului medical este efectuată cu promptitudine ori de câte ori i se solicită. Modalităţile de ajutor acordat personalului medical sunt corespunzătoare cerinţelor acestuia. Prescripţiile medicale conţin indicaţii şi contraindicaţii referitoare la alimentaţie, odihnă, tip de mobilizare etc. Tehnici de administrare a medicamentelor: pe cale orală, rectală, instilaţii. Ajutarea personalului medical constă în: imobilizarea persoanei asistate la efectuarea tratamentelor dureroase; menţinerea persoanei asistate în anumite poziţii solicitate de personalul medical. Medicamentele Substanţe (de origine minerală, animală, vegetală sau chimice de sinteză) transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat, fiolă, etc.) folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Dacă din punct de vedere chimic nu există o deosebire esenţială între medicament, aliment şi otravă (de exemplu, sarea de bucătărie = clorură de sodiu poate fi consumată zilnic ca aliment dar poate fi folosită şi ca medicament, în cazul unor transpiraţii abundente; vitaminele, obligatorii în raţia alimentară sunt folosite ca medicamente, dar supradozajul are efecte toxice), doza administrată determină diferenţierea acţiunii asupra organismului ca aliment, medicament sau toxic.de aceea trebuie să se cunoască pentru fiecare medicament: - doza terapeutică = cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit; - doza maximă = cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia unor fenomene toxice; - doza letală = cantitatea care produce moartea. 63